De curând, blogul nostru a primit un nou simbol – un logo simplu, dar plin de suflet: litera A în forma unui omuleț cu brațele deschise, într-o nuanță caldă de albastru deschis. La prima vedere pare doar o literă stilizată, dar în spatele acestei imagini se ascunde o poveste, un mesaj și o promisiune: aici, la Achilianu, ești mereu binevenit. Cu brațele larg deschise.
Într-o lume în care ușile se închid tot mai des, în care ecranele ne apropie dar și ne izolează, simțim nevoia unui loc unde să fim primiți exact așa cum suntem. Un loc unde să nu fim judecați, unde să putem lăsa deoparte măștile și grijile, măcar pentru câteva minute. Asta ne-am dorit să transmitem prin acest logo: o literă “A” care nu stă rigidă, ci prinde viață, se întinde, salută și te invită înăuntru. Nu e o simplă inițială – e o îmbrățișare.
De ce “Achilianu”? Pentru că acest nume vine cu o încărcătură personală, dar e și o fereastră larg deschisă spre lume. În casa mea – fie ea fizică sau virtuală – toți cei care ajung aici găsesc un colț de liniște, un gând bun, o poveste sinceră. Și poate un zâmbet. E loc pentru fiecare. Blogul nu este doar despre mine, este despre noi, cei care alegem să ne oprim pentru o clipă din alergarea zilnică și să ne reconectăm la esențial.
Logo-ul cu brațele întinse este o promisiune: că indiferent cine ești, de unde vii, ce crezi sau ce simți, ești binevenit aici. Poate că vii doar în trecere, poate te vei opri mai des. Poate ai întrebări, poate ai răspunsuri. Sau poate cauți ceva ce nici tu nu știi încă. E în regulă. Ușa e deschisă.
O pildă care mi-a rămas în suflet:
Se spune că, odată, într-un sat de munte, trăia un om simplu care și-a lăsat mereu poarta deschisă. Deși toți vecinii își închideau porțile și se temeau de hoți, omul nu se abătea de la obiceiul său. Când a fost întrebat de ce nu o încuiă, a răspuns:
– Cine are nevoie să fure, are o durere mai mare decât pierderea mea. Și dacă cineva vine flămând, poate va găsi la mine o pâine.
Anii au trecut, iar omul a murit, însă în urma lui a rămas o casă veche, dar cu o poartă care nu scârțâia niciodată și nu se încuia. Peste timp, oamenii au început să spună că acolo a locuit “cel care nu a închis niciodată”.
Poate pare o poveste naivă, dar mie mi-a rămas în inimă. Pentru că ne arată că adevărata forță stă nu în ziduri și lacăte, ci în deschidere. În încredere. În bunătate.
Pe acest blog, simbolizat acum de noul logo cu omulețul albastru, vreau să păstrez exact acest spirit. Aici nu e nevoie de parolă. Nu e nevoie de CV. Nu trebuie să demonstrezi nimic. Doar să fii. Să intri. Să citești. Să lași, poate, un gând. Sau doar să pleci cu unul.
Fie că ești aici pentru prima dată sau revii după o pauză, să știi că te aștept cu brațele deschise. Așa cum face acel “A” zâmbitor din logo. Așa cum face o casă caldă, într-o seară de iarnă. Așa cum ar trebui să facem noi, unii cu alții, mai des.
Așadar, bine ai venit în casa Achilianu. Locul unde o literă devine o îmbrățișare, iar un blog devine acasă.