Achilianu

Sunt o realitate! Care, in principiu, nu ar trebui acceptata. Ca vrem sau nu, cert e ca exista si oameni mai…prosti. Asta ar fi un termen pentru a-i cataloga, desi cuvantului i s-a denaturat sensul. Putem da vina pe genetica, pe interesul profesorilor sau pe modul messengeristic pe care tineretul il adopta, dar, pana la urma, tot la asa ceva se ajunge. Sunt oameni si oameni, asta-i cert, si aceeasi oameni pot sa faca lucruri sau nu pot sa faca lucruri. Formularea asta-i ca naiba, dar nu o intrece p-aia : “E bine sa fie bine si e rau sa fie rau”! Ideea e ca unii pot mai mult si altii pot mai putin. Unii vor oleaca mai putina scoala, iar altii nu mai stiu cum sa mai obtina diplome. Asta e, oarecum, nasol. Statul prin Ministerul Invatamantului, ii trateaza pe toti la fel. Din cate stiu, exista treaba aia cu 10 clase obligatorii. Mie, sincer, mi se pare mult. Unii chiar nu pot, altii chiar nu vor…de ce sa ii obligi? Ajunsi la 10 clase, unii incearca marea cu sarea(hai, sa fac 12!) si uite unde se ajunge.  Problemele sunt mult mai adanci si nu cred ca un post pe un oarecare blog(asta, de exemplu) va face vreo schimbare. Oricum, treaba asta cu “perlele de la BAC” are mai multe componente(dupa mine) :

1. Perlele astea provoaca ras, desi ar trebui sa se lase cu lacrimi! Asta este rezultatul invatamantului romanesc. Desigur, de aici fac exceptie elevii care chiar nu pot. Nu pot si nu pot sau nu-s facuti pentru asa ceva. Am avut colegi in I-IV, cat si in V-VIII, deci stiu ce vorbesc. Ajungeau la un nivel de care nu puteau sa treaca…si basta!

2. Sunt multi prosti in sensul luat azi de acst cuvant. Adica aia care au viata pe net, aia cu mess, aia cu hi5, aia care nu stiu sa-si sufle mucii, dar care se cred miezul din fanta altoit cu miezul din dodoasca. Prieteni, aia sunt PAMANT! E bine ca stiu a scrie in sensul d ea insira litere pe hartie, nu la a scrie corect. Aia sunt LEMN si o demonstreaza prin logica, prin comportament, prin actiuni, prin felul lor de a fi. Nasol e ca unii dintre ei nu sunt impinsi de la spate, pentru ca, zic eu, ar face ceva cu viata lor.

3. CUM PANA MEA FAC ZIARELE ROST DE PERLELE DE LA BAC? Oare, zic oare, nu-i scapa vreunui prof? Asa, pur intamplator? Asta nu inteleg! Cum de intra ziaristii in posesia “perlelor”? Si, daca dau profii drumul “perlelor”, oare nu se fac si ei de ras? Pana la urma, asta e rezultatul muncii lor, nu? Evident, cea mai mare parte din vina o au elevii…Lasa, mai, e cu caterinca, ne mai radem si noi…Atunci…bine!

4. Oamenii se gandesc ca o sa apuce pensia. Ok, sa speram! Ok, sa gandim pozitiv! Ok, sa ne rugam! Au, dar stai, cine se va ocupa sa ne livreze pensia? A…ă..ă…î…î…a…atunci, bine!

Si, totusi, ca sa ne mai radem : Perlele de la Bac vazute la Somnulescu

P.S1 :Multumesc…

P.S2 Lucrurile si persoanele au importanta atata timp cat noi le dam importanta, nu?

P.S3 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste

Omule, nu fi prost! Nu fura! Intreaba inainte de a copia © Achilianu

Fac franceza dintr-a doua, insa, spre rusinea mea, desi nu mi-e rusine deloc, dar mereu am vrut sa zic asta , nu am trecut niciodata de “je m’en fous de toi” sau “notre poule dans votre cour”. Si e pacat, deoarece a fost o perioada in care imi doream. Perioada s-a suprapus partial peste clasa a patra, a cincea, intrerupandu-se apoi brusc. A, nu, am mai avut parte de o a doua perioada “francofila”, desi e mult spus asa, dar…mereu am vrut sa zic asta, in fine, a mai existat o perioada, mult mai scurta, vreun semestru prin liceu.

Clasele primare, premiant(ce-i drept, imparteam coronita cu alti 2-3 copii), era concurenta aia intre elevi, concurenta nascuta nu stiu exact de ce si din ce, dar ea ne ghida spre “hai sa invatam”. Pe bune, fara interes pentru note, doar cu scopul de a ne cultiva(ca cartoful)…si asta mi-am dorit sa zic … prima limba straina studiata…ring a bell? Si ce sa vezi, frate(soro)? Vine sa ne predea directoarea adjuncta. Am trecut imediat de la extaz la agonie…si asta am vrut sa zic, se intelege, nu? …Bai, ce frumos suna franceza din gura mamei, vai, si ce frumoase erau filmele cu Louis de Funes si, si, si…si nimic! A venit sa ne predea cea mai obosita dintre obosite, cea mai miserupista dintre miserupiste, cea mai…stiu, sunt un dobitoc, poate ea era capabila, dar eu, un rau din fire, n-am putut sa trec peste atitudinea ei. Am incercat, ce-i drept, cat am putut si eu sa invat terminatii, sa conjug verbe, sa pun corect accentele, sa vorbesc cu accent de-ma-telegi-frantuz…dar, in vremea aceea, erau fotbaluri de jucat, pitulusuri de pitulit, fete de pupat(pe obraz!?), in fine, copilarie!

Bun, mi-am zis : “Las’ ca la gimnaziu fac franceza de rup”…Si nu, n-am facut! De ce vroiam eu sa fac/stiu/cunosc/vorbesc franceza? Am un unchi care are niste prieteni francezi pe care-i tot aducea in Romania. Stiti povestea : Niste unii veniti din alta tara, ii plimbi pe unde crezi tu ca nu pute a Romania, ne simtem bine si, daca se poate, ii storci oleaca de bani…a, asta nu trebuia sa zic, nu? Bine, unchiul era cel care-i “taxa”, evident, inofensiv si, daca stau bine sa ma gandesc, nici francezii nu prea erau interesati sa faca prea multe calcule. Bun, eram oarecum stresat cand ma aflam prin preajma alora : Era nesiguranta aia-stiam eu un picut limba, iar cand nu intelegeau, pentru ca, nu-i asa, daca nu intelegeau era vina lor, foloseam gestica. In fine, era si orgoliul ala cum ca cica “sa le aratam ca nici romanii nu e prosti” si na, mai era si faptu’ ca ai mei ma laudau ca-s frantuz dintr-a doua. De unde sa stie ei ca profa din clasele primare o labarea(urat spus!) si/sau ca predatul era pentru ea, cel putin asa am simtit io, o activitate monotona si inutila. Bun, repet, poate-s eu dobitoc, desi e putin probabil si de neacceptat, dar profa chiar nu transmitea. Nu te atragea la ora si bine pa! Dar, stai asa, mai urmeaza! Stai sa vezi cum era proful din gimnaziu. Da, tot director adjunct! Bai, un plin de el, dar un plin de el, ma mir ca nu dadea pe afara de plin ce era. Cred ca avea orgasme multimple cand isi aranja parul in oglinda. Sa nu fiu rau si sa mentionez ca toti profesorii mei erau, cum sa le spun eu, destepti. Sau culti in cap, cum preferi! Dar, aici eu vorbesc despre atitudine si actiuni. Uite, de exemplu, proful asta ne asculta din lectia de zi : Lectura si, daca se intampla ca in ziua respectiva sa aiba niste bube pe creieri, te asculta si din verbe si alte gramaticale . Stiai cand iti vine randul, caci asculta dupa catalog, stiai ca daca nu citesti bine te intreaba din gramalicale si stiai ca atunci o imbulinai…oleaca! Era genul de profesor care vroia respect, dar care nu stia sa ofere, alfel, sigur, un vorbitor de franceza desavarsit. A, avea si favoriti. Probabil ca acum te gandesti ca am scris postul asta din frustrare. Nu, deloc! Era fata primarului, era baiatul unui profesor, erau cateva nasoale cu pretentii de sublime care faceau meditatie cu el, in fine, avea el simpaticii lui. Eu, din fericire, nu eram in gratiile lui. Zic din fericire pentru ca stiu ca am luat mereu notele pe merit si asta imi confera o jubilatie interioara…sau nu! Dar, uite, erau elevi pe care-i ajuta la greu, doar pentru ca-i placea. Asa nu e corect, cel putin, venind din partea unui profesor. Bun, pe langa faptul ca stiai ca te asculta din lectia de zi pe care o citeai de doua ori in pauza si te asigurai de un 7-10, altceva nu faceam. Bine ba, poftim! Asta-i profesoreala? Crede-ma, n-ai ce face, trebuie sa ma crezi, existau colegi care citeau de un 9 si el le dadea 7 sau 8. Plus ca era si asta miserupist si mult prea ocupat cu revista liceului, revista la care, ulterior, aveam si eu o rubrica, idee personala, care a suferit modificari de la prima aparitie…modificari despre care am aflat citind revista! WTF? In fine, acuma ce sa fac si io? Dau vina pe altii ca nu stiu eu franceza.

Bun, hai ca te-am plictisit prea mult si, desi acum urmeaza partea cea mai emotionala, am sa incerc sa scurtez! Liceu, deja mi se rupea de niste treburi, ma intelegi!

Prima ora de franceza : Uaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaau! Intra in clasa o…un…o persoana scunda, imbracata intr-un costum negru, par grizonat, atipica. Era o femeie trecuta bine de 50 de ani, sa-i zicem asa cum ii ziceam si-n liceu : Pinguinul. Imi pare foarte rau, dar cam asa arata, cam asa mergea, deci da, pinguinul. Venea la scoala cu-n triciclu. Era ironizata de toti, de la colegii ei, la colegii mei. Stii la ce ma refer, nu? O vedeai si nu aveai cum sa nu razi, cum sa nu te amuzi, cum sa nu faci bascalie…O, nu, nici eu nu vreau sa ma exclud, desi am avut unele momente-rare rau de tot-in care vedeam omul. Trist si  totusi puternic, mult prea cult si cu mult bun simt, un om care se zbatea intr-o lume care nu-l dorea pentru ca nu traia dupa regulile ei, un om care emana umanitate. In momentul asta am un lapsus-nu, nu am uitat unde stau-nu mai stiu de ce au mutat-o de la noi de la scoala. Ori il stresa pe director care, si acum cu toata consideratiunea, era un dobitoc, ori trebuia sa iasa la pensie, ori nu mai stiu. Pe langa putina franceza pe care am invatat-o de la dumneaei, asta din vina mea si a colegilor pentru ca deranjam ora, desigur, pot sa ma laud si cu alte lectii, mult mai importante, alea care cica-s numite “de viata”. Am descoperit Micul Print de Antoine de Saint Exupery, sublima poveste, asta daca o citesti si o intelegi, pentru ca prima data am citit-o intr-a patra si mi s-a parut oribila. Dar, deh, trebuie sa ai si oleaca de creieras pentru unele lucruri! Nu stiu de ce, dar se pare ca cei mai buni profesori ai mei au fost aia pe care nu i-am apreciat la adevarata lor valoare…vreo 3 la numar…ceilalti nu mi-au dat, zic eu, motive ca sa-i apreciez…

Bun, rapid de tot! Vine inlocuitorul Pinguinului. Uaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaau! Bai, ma lasi! Un “je m’en fous de toi” de toata jena. Noi aveam BAC la engleza si el ne freca cu franceza. Era shmecherul din dodoasca si n-avea stres. Stia franceza, dar cred ca uita ca suntem an terminal si ca nu ne pasa de franceza lui, poate si pentru ca daca ne pasa invatam franceza pana in clasa a-XII-a. Toti profii o lasau mai moale si ne lasau sa ne concentram pe materiile de BAC, poate si pentru ca aveam note la toate materiile, asta nu! Sa ne arate el ca-i destept, o, vai, toti eram in extaz cand incepea cu accentul lui. Sau asa credea el, altfel de ce era asa de mandru?

Un penibil de toata jena care incerca sa fie de gasca, dar care se inchidea imediat in carapacea aia artificial creata, numita “io-s profu’ “. Si da, asa fac mai toti profesorii, dar nu toti, poate si pentru ca poti sa fii respectat fara sa ceri sau sa impui, poate pentru ca…

Ajuns la final, observ un mic regret(care e doua! ) :

1. Nu toti profesorii sunt profesori

2. Nu toti elevii care au facut franceza din clasa a doua stiu franceza!

P.S1 : Si da, inteleg franceza mult mai bine decat o vorbesc. Muuuuuuuuuuuult mai bine! Dar, din pacate, asa cum am zis si-n titlu, acum nu ma mai intereseaza sa stiu franceza, ea fiind doar limba vorbita de Zidane. Cel putin pentru mine! Cat despre italiana, aia o stiu de la tv, dar asta intr-o alta postare…Si spaniola de la telenovele, si…Acum doar ma laud!

P.S2 : Multumesc…

P.S3 Lucrurile si persoanele au importanta atata timp cat noi le dam importanta, nu?

P.S4 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste

Omule, nu fi prost! Nu fura! Intreaba inainte de a copia © Achilianu

Scurt si la obiect :

1. nu ma intereseaza ca romii sau rromii vor sa li se zica asa, cand de niste foarte multi ani li se zice tigani. Poate, zic poate, daca se da vreo lege in care ar fi stipulata denumirea oficiala si eventualele repercursiuni(penalizari financiare, ma gandesc, adica amenzi) in cazul in care nu este folosita denumirea oficiala. Lege evident neaplicabila datorita realitatii in care traim. Bai, in mintea mea, tiganul e tot tigan si nimic nu va schimba asta. Si da, ma refeream la denumire, nu la conotatie, pentru ca, nu-i asa, nu trebuie sa catalogam oamenii dupa rasa, apartenenta religioasa, sex, preferinte sexuale, etc.  Apropo, nu ne-am saturat sa tot discutam despre asta cand e vreo stire despre tigani? Cumva ne scuzam pentru ceea ce nu am gandit, acel ceva, de obicei, fiind gandit de mai toti oamenii, in mod inevitabil.

2. Ala de a filmat este un mare … Completati pe linia punctata! Omul isi facea treaba, desigur, dar ala era intins pe strada, batut ca vai de capul lui si asta ii baga camera pana-n amigdale. Probabil ca erau binevenite niste intrebari de genu’ : Te doare? sau Ai meritat-o?

3. Cica o fata i-a pus p-aia :

a. Fata e o curva ordinara pentru ca :

1. Batutul a refuzat-o amoros-si da, aia-i doar o curva penala. Te pune pe ganduri sa mai refuzi vreo retardata care iti face avansuri, nu? Si nu, nu ma laud, dar am mai refuzat si eu vreo cateva fete…bai, toate erau normale si, chiar daca au fost triste sau au plans, te-a trecut. Cel putin nu au pus pe nimeni sa ma scaltofeasca crunt ca pe baiatul din imagine.

2. Batutul era violent cu fata-Nu neaparat violent in sensul ca o batea, dar se stie cum sunt baietii, nu? Bine, nu toti, dar majoritatea sunt niste dobitoci. Din mai multe motive, doua ar fi urmatoarele :

Pentru ca pot si pentru ca asa dau bine in comunitatea de crai din care cica fac parte.

Oricum e nasol si e si vina fetei, mai ales pentru ca e trist daca s-a ajuns la asa ceva-sa iti faci dreptate singur, tu minor fiind.

4. Nu era vorba de nicio fata si tiganii aveau ceva de reglat cu batutul. Atunci :

a. Batutul n-a avut nicio vina si tiganii s-au luat de el sau ceva. Deci da, nasol. Nu e vorba numai de tigani, in ziua de azi sunt multi astfel de shmecherasi care se iau de tine fara sa le faci nimic.

b. Batutul le datora ceva sau, cine stie, poate a altoit si el pe vreun tigan prieten cu astia 3 si baietii s-au razbunat. Bai, nasol! Eu sunt adeptul “parte in parte”. Adica da, ma bati-aia e, te bat-aia e. Veniti 2-3, 5-10 pe unul singur? Da, asta spune ceva despre barbatia din voi. Bine, urasc bataia la fel de mult cat urasc cearta-pentru ca trebuie sa iasa un castigator si sunt sanse mari ca sa nu fi tu ala.

Cam atat!

P.S1 :  Multumesc…

P.S2 Lucrurile si persoanele au importanta atata timp cat noi le dam importanta, nu?

P.S3 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste

Omule, nu fi prost! Nu fura! Intreaba inainte de a copia © Achilianu

Tinerii au probleme.Si asta nu e de ieri sau de azi, e dintotdeauna. Partintii nostri au avut probleme atunci cand erau tineri, bunicii si, in general, asa ca sa rezum, orice fiinta teribila pe care o numim om.De cele mai multe ori acele probleme nu vizau plata facturilor, asigurarea hranei si/sau cresterea copiilor. Dupa cum se vede, nu ma refer la tinerii care au decis/s-a intamplat sa fie parinti. Pentru ca atunci cand apare un copil, hai sa recunoastem, totul se complica. Pozitivul situatiei fiind, de cele mai multe ori, peste negativul ei.

Da, tinerii au probleme. In dragoste, la scoala, in societate. Toate problemele lor, zic eu, pornesc, si nu-i de mirare, de la “inadaptabilitatea”  cu care ii inzestreaza familia si societatea. Ca in orice alta activitate croitoriceasca, caci asa-i si cu formarea tinerilor, se lucreaza cu materialul clientului. Evident ca daca nebunelul e nebunel, e mai dificil, dar nu imposibil. Insa, de cele mai multe ori, atat familia cat si societatea renunta la a mai investi timp, iubire si bani in odrasla. Astia, zice eu, sunt eternii inadaptati. Lucruri extrem de teribile se pot intampla daca un astfel de tanar nu are forta interioara pentru a repara ceea ce atat familia cat si societatea ori n-au vrut, ori n-au putut sa repare. Sau sa construiasca.

La noi, in Romania, este de inteles. Avem parinti si bunici care au trait in comunism, oameni, de cele mai multe ori, buni. Dar, oameni care au ei insisi probleme. Oameni care nu au scoala vietii in ale educarii tinerilor. Nu toti, evident. Eu nu incerc sa generalizez in posturile mele, pentru ca, de cele mai multe ori, vorbesc despre oameni si oamenii, cred eu, nu au cum sa fie catalogati, nu au cum sa fie analizati toti la comun. Poate si pentru ca asemanarile dintre oameni produc si deosebiri.

Nu, nu e vina lor. Sau e. Stiti ce, nici nu mai conteaza. Aceasta este situatia si decat sa ne irosim timpul cu ceea ce ar fi putut sa fie, asa cum de multe ori facem, mai bine traim in prezent pentru a incerca sa cladim un viitor, nu? Dar, nici in alta parte nu e mai bine. Da, acolo lumea e mai expusa la chestiunile sensibile, profesorul meu de matematica le-ar numi chichite, chestiuni care pot genera frumos, dar de cele mai multe ori genereaza urat. Ma refer la ce gandesc, ce simt si ce vor tinerii. Daca, de exemplu, nu le faci educatie sexuala, ca tot e un subiect tabu, dar ei sunt inconjurati de bunaciuni, la ce crezi ca se vor gandi? Daca nu le explici ca dupa o deziluzie in dragoste ei au castigat mai mult decat au pierdut, ce crezi ca se poate intampla? Au castigat experienta de viata, oricat de lame suna. Daca nu le explici de ce nu le poti cumpara lucrurile la care ei ravnesc, ce crezi, o sa incerce sa le obtina prin orice mijolace sau o sa te creada pe cuvant?

Dar, asa cum se obisnuieste, renuntam sa mai luptam pentru ceva la care stim ca nu ne pricepem. Ma refer la familie si la societate. Exista si rea vointa, exista si nepasare. Poate ca am sa revin la subiect si cu alta ocazie pentru ca este un subiect dificil, greu de abordat, dar un subiect care ma intereseaza.

P.S1 :  Multumesc…

P.S2 Lucrurile si persoanele au importanta atata timp cat noi le dam importanta, nu?

P.S3 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste

Omule, nu fi prost! Nu fura! Intreaba inainte de a copia © Achilianu

Stiti acea dorinta “as vrea sa pot sa cant” sau “as vrea sa pot sa desenez”? Da? Si, de ce nu am vrea sa facem aceste lucruri? Pana la urma, o melodie si un desen/o pictura sunt foarte expresive, nu? E aproape magic. Ba nu, chiar e magic! E bine, e frumos, e pur sa poti sa transmiti sentimente, idei si ganduri prin muzica sau prin desen. Este extrem de placut sa asculti si sa vezi, apai sa creezi. Sau, cel putin, asa imi imaginez. Imi imaginez pentru ca eu am fost, sunt si voi fi afon in cele doua domenii. Daca voi credeti ca-i chinuitor sa cititi ce postez…ohooo…nu ati vazut nimic! Sa ma ascultati cum cant. Ala chin!

Imi aduc aminte de orele de muzica din generala. Nasol! Am facut generala intr-un orasel. Sigur stiti paradigma : Oras mic, ne cunosteam intre noi, dadeai un vant intr-un capat al orasului si imediat ajungea in celalalt capat. Partea buna era ca eram, ca si acum, simpatic si, poate si de aceea, nu picam la desen si la muzica. Dezastru e putin spus. Serios. Asta-i situatia, trebuie sa ma impac cu ea, desi parc-as fi vrut sa am macar unul din cele doua talente. Nu a fost sa fie…ma multumesc sa fiu frumos, destept, iubit…si modest!

Imi aduc aminte de “ciobanasul cu 300 de oi”. Bai, cat m-a chinuit porcaria asta de cantecel! Aveam un profesor tanar, unul care avea si ganduri preotesti. Omul le canta, dar cred ca atat de bine. Avea, cum s-ar zice, o placere bolnava : La ora de muzica ne punea pe toti sa cantam ceva. De vreo 5 ori mi-a picat cantecelul mai sus amintit. D-aia il urasc! Stiti ca are suisurile si coborasurile alea in tonalitate. Si eu stiu, dar nu le puteam reproduce. Ori o urcam unde trebuie si acolo o lasam, ori o coboram destul de jos, incat nici cu macaraua nu o mai puteam ridica la loc.

Pentru mine, astfel d eore treceau foarte greu. Asa cum altii stau cu geana pe ceas la ora de mate, asa stateam si eu la orele de muzica/desen. Nu, nu ma intelegeti gresit, eu vroiam sa pot sa cand/desenez. In mintea mea, muzica suna excelent, desenul era copie fidela dupa cel al profului, dar…cand venea momentul sa iasa…uuuaaauuuuuuuuuu…Chinuitor! La desen, aveam un profesor-pictor…bai, eram fermecat de ce putea sa faca ala cu niste bucati de creta si cu o tabla neagra care, dupa ora lui, prindea viata. La mine nu, la mine hartia A4 era chinuita, era pe moarte. Asta-i singura situatie de la ora de desen pe care mi-o amintesc…Celelalte s-au pierdut pentru ca eu am vrut sa se piarda. Bun! Eram la ora de desen, proful deseneaza niste schiori, partia si in fundal niste copaci. Pun mana pe creionul din dotare si incep…si fac…si fac…Evident, incepusem cu schiorul. Si, ce sa vezi? Semana mai mult cu un pom. Zic, nu are nimic! Fac pe asta sa fie pom si urmatorul va fi schior…Am sa-i zic profului ca un schior s-a dus pe o partie mai abrupta! Si fac…si fac…si fac…Da, asta semana a schior! Semana a om care a cazut de la etajul 2, rupandu-si fiecare oscior din corp…om care s-a gandit el in mintea lui sa se dea pe schiuri…imediat dupa ce a fost pus in ghips. Evident ca era misto..in sensul de “mai putin nashpa decat nahpa”! Cum pana mea sa iti iasa dintr-un om un pom? Simplu, nu? Adaugi inainte de “om” litera “p”. Sau cum sa iti iasa dintr-un om un om ghipsat din cap pana-n picioare? Simplu! Omul era schior si inainte, s-a accidentat la un salt si, pentru ca era nebun dupa aceasta activitate, s-a pus pe schiuri, desi era bandajat si nerefacut. E? EE? EEE? Sunt un geniu sau ceva?

As fi preferat sa fac geometrie 10 ore, decat sa fac o ora de muzica si una de desen. Nu ca as fi fost eu mare matematician, dar orice era mai bun decat durerile de cap cauzate de o amarata de ora de muzica sau de desen. Fizica? Desi profa era si diriginta si era usor de irascibilizat? Sigur! 5 ore? Da, acum le bag! Geografie? Desi chinuitoare, pentru ca nu m-a atras, as fi incercat sa am orgasme multiple la auzul ca forma de relief X are proprietati unice si ca formarea ei a durat cat nu o sa traiesc eu si tot neamul meu…! Romana? Vai, imi merge gura…Atelier? Frate(soro), I can get dirty! Deci da, orice in afara de muzica si desen!

Mai jos 2 tablouri super misto, parerea mea. Si, daca sunteti de acord cu mine, inseamna ca nu trebuie sa ai talent la desen  sau muzica, pentru a le aprecia. Astea-s doua din tablourile pe care ai mei le au in casa. Nasol e ca nu mai avem numarul de telefon al pictorului, pentru ca am vrea sa ne mai faca  minunatii d-astea. Tablourile au fost facute in 2003.

P.S1 : Viata-i mai simpla in aceste doua tablouri, nu? Cand le vad, ma intreb cum ar fi sa traiesc acolo…

P.S2 :  Multumesc…

P.S3 : Lucrurile si persoanele au importanta atata timp cat noi le dam importanta!

P.S4 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste

Omule, nu fi prost! Nu fura! Intreaba inainte de a copia © Achilianu