Achilianu

Respectabilul domn de la Atitudini mi-a adus aminte, involuntar as zice, despre dorinta mea ascunsa de a continua un pic postul despre retelele de socializare. Foarte multe nu s-au schimbat, ma refer la perceptia mea asupra fenomenului. Pentru ca da, este un fenomen. Un fenomen care s-a dezvoltat foarte repede, a beneficiat de foarte multa publicitate adevarata(din gura-n gura-cea mai constructiva/distructiva publicitate) si, ca orice fenomen, a avut parte si de reactii negative. Lucru care mie mi se pare normal, pentru ca nu-i asa, daca nu esti contestat, nu existi. Daca stau bine sa ma gandesc, cred ca retelele de socializare+blogurile sunt fenomenul numarul 2 din toata istoria activitatii pe net. La mare lupta cu atacurile informatice si in cursa de urmarire a fenomenului numarul 1 : Pornografia. Intre noi fie vorba, nu cred ca pornografia o sa poata sa fie detronata. Hai sa recunoastem! O treaba la vremea ei face cat…

Stimabilul domn cu atitudine a anuntat pe blogul personal(postul se gaseste in link-ul de mai sus) cum ca cica participa la un workshop pe tema comunicării politice în “era IT”. Am copiat exact ceea ce a zis domnul acolo, desi mi-am facut o parere despre ce se va discuta la intalnirile alea. Chiar mi-ar place sa vad niste slide-uri, daca nu cer prea mult, lucru care, oricum, nu cred ca mi-ar denatura perceptia despre politica si dorinta politicienilor de a se afla “in the game”, oriunde s-ar juca acest “game”.

Deci da, s-a prins toata lumea! Postul asta o sa fie despre politica si tentativa palida a politicienilor de a le face votantilor o felatie online.

O luam pe puncte :

1. Numarul oamenilor activi pe net este in continua crestere. Deci, posibli votanti. Deci, politicianul nu trebuie sa stea departe de acest mediu. Simplu!

2. Nici nu este atat de greu, alegerile sunt din 2 in 2 ani, din 4 in 4 ani, din 5 in 5 ani…So, pentru cateva luni politicianul va sta in cap cate 10 ore. Exemplul mi se pare elocvent. Nu se pricepe sau nu are timp? Sigur se vor gasi oameni care sa scrie pe blog in locul si in numele sau, sigur ca niste foarte multi oameni o sa monitorizeze conturile sale de pe retelele de socializare. Sigur ca…Sau…Doar nu credeati ca politicienii apasa ei cu manuta lor pe butonul de RT sau pe ala de publish? Dar, sa nu generalizam…

3. Politicianul este un personaj aparte, el traieste pentru a i se recunoaste meritele, pentru a fi ascultat si aplaudat, pentru a “vinde” imaginea de “e de-al nostru, om din popor care a reusit pentru ca-i destept, pentru ca are viziune, pentru ca-i pasa…sau ceva de genu’”. Se poate vinde imaginea asta pe net? Nu stiu, stai sa ma gandesc putin! Raspuns final si sper corect : Daaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!

4. Vremurile disperate cer masuri disperate! Ideea de politica si cea de politician se denatureaza sau, mai bine spus, este intr-o continua contaminare. Si ba (ma refer la mine), cred ca e vina lor! Votantul este satul de invitatiile lor potrivit carora cica e bine sa mergi la vot, tot satul este si de banii lor, afacerile lor, nepotismele lor. In principiu, votantul este satul de ei. Acuma, vorbim doar in principiu si, cand zic votant, ma refer numai la amicii mei care mi-au dat impresia cum ca ar fi satui. Nu pot sa generalizez! Nu pot!

5. E mult mai usor sa prostesti pulimea din fata calculatorului. E greu fata-n fata! Vai, cu multimea e greu. Daca se trezeste unu’ ca sa agite spiritele? Sau, mai rau, daca pune unu’ vreo intrebare care nu trebuie pusa? Pe net e usor! Ai atatea mijloace…E vreun dobitoc care nu te pupa? Il blochezi, ii dai ignore, ii bagi comentariile la spam…Hohoho, ce usor e sa faci sa para numai opiniile pozitive…

6. Mereu primeaza “sa moara capra vecinului!”. Sau ideea aia de capra vecinului. Are X cont de facebook? Imi fac si eu, nu conteaza ca nu stiu ce-i ala. Posteaza Y pe blog? Da’, ce, io nu pot?

7. O calitate a netului si a tot ce inseamna el care, dupa parerea mea poate sa fie si defect, este usurinta cu care poti sa te rebranduiesti.

8. Ca orice lucru care se intampla in Romania sau, ca sa nu fiu atat de critic, ca aproape orice lucru, si socializarea asta pe net este prost inteleasa. Astfel, luptele politice din offline se muta in online(asta ca sa le fac pe plac luzerasilor care cred ca e vreo diferenta intre online si offline-aceeasi oameni, alte unelte de lucru. Atat!). “Influenta” din viata de zi cu zi se masoara in online prin ceea ce numim “fani pe facebook” si/sau “followers pe twitter”. A, da, am uitat de aplaudaci. In principiu, ei se confunda cu fanii si cu followers. Numai ca prin intermediul online-ului aplaudacii pot sa fie mai acizi, chiar daca in viata de zi cu zi sunt, mai toti, niste baze. Ei pot sa nu aduca argumente, te pot injura, de cele mai multe ori au nick-uri imbecile si neconforme cu numele lor…poate si pentru ca e greu sa iei parte la o discutie pe bune, o discutie care sa nu implice argumente de genu’ : “al meu e mai bun pentru ca e blond” sau “al tau e rau pentru ca zic eu”.

9. Pe net nu se vede saracia si tot ce deriva din ea, in schimb, se vede prostia, pregatirea precara si dorinta arzatoare si, totusi, inexplicabila de a te identifica cu cineva sau cu ceva. Da, acea dorinta de a vedea daca mai sunt si altii care gandesc ca tine, acea dorinta de a te face auzit. Toate acestea sunt, daca va uitati atent, prezente pe blogurile/facebook-urile si twitterele politicienilor, sub forma de comentarii sau mesaje. Multi aleg sa se planga, multi aleg sa aprobe; altii, din contra, dezaproba, iar altii creaza miscari onlineistice care, zic ei, au rolul de a schimba ceva. Atat politicienii, cat si pulimea nu genereaza decat valuri sau, mai bine zis, scot decat vorbe, neurmate de fapte.

10. Sigur ca citesc si eu bloguri de politicieni. N-am cum altfel! Dar, si poate-s eu rau, am observat ca ei ne ofera de la texte lirice la epice, de la initiative pe care cica le au, dar nu au sustinere, la dezvaluiri despre X si Y…Numai solutii si explicatii nu! Eu chiar as vrea sa stiu motivarea lor cand vine vorba de desele deplasari in tara si-n strainatate, de somnul din Parlament. Tare as vrea sa stiu explicatiile migrarilor de la un partid la altul! Sau, asta sigur o sa va placa, explicatiile privitoare la absenteism. Blonav, proble in teritoriu? Pai, prietene, esti pe lista cu absentii de frunte!

Mereu primim “o sa fac”, niciodata “am facut”. De ce? Poate pentru ca-s slab pregatiti, poate pentru ca nu vor, poate pentru ca nu pot…poate! Sau poate pentru ca asta inseamna, in acceptiunea lor, sa fii politician : Sa nu te duci la locul de munca, sa migrezi ca o pasarica de la un partid la altul, sa nu ai luari de cuvant, sa te certi ca-n piata…sa ai conturi pe retelele de socializare, sa ne spui pe blog pe unde te-ai mai cazat pe banii publici…in general, sa ne spui…nu sa faci!

Gata ca deja m-am lungit de nu se poate! Adica, nu e chiar gata! De ce? Pentru ca nu pot sa trec peste ideile mele, de grobian ce ma aflu, conform carora un politician trebuie sa faca politica si atat. Ce e aia sa postezi pe blog? Sau sa ai tu conturi de twitter si facebook? Ce e aia? Mie, si asta pentru ca-s eu rau, imi dai de inteles ca ori nu prea ai treaba si te dedici altor lucruri, ori ca ai prea multa treaba si nu ti-o faci pentru ca, deh, trebuie sa iti updatezi profilul. In ambele cazuri eu sunt trezit la realitate de propriul nivel de trai. Discutia este lunga si mereu se loveste de drepturile omului potrivit carora fiecare poate sa faca ce vrea, daca acel ceva il face fericit. Atunci bine! Puteti sa faceti si afaceri si politica si socializare pe net…la voi ziua are mai multe ore…sau sunteti mai capabili! Brava, mai, capabililor!

P.S1 : Multumesc…

P.S2 Lucrurile si persoanele au importanta atata timp cat noi le dam importanta, nu?

P.S3 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste

Asa se numeste episodul 14(sezonul 6) al serialului House M.D. Dupa cum am mai zis, imi place la nebunie serialul, de House si de Hugh Laurie. Dar, nu vroiam sa scriu despre asta. In acest episod, House si echipa sa incearca sa “repare” o femeie-bloggerita. Evident ca o repara, doar e House, nu? Dar, asta nu-i important, ceea ce mi-a atras atentia este urmatoarea replica(bloggerita catre sotul ei) : “Urasc faptul ca nu ai si tu blog! Urasc faptul ca nu stiu ce gandesti!”

Tragic, dar adevarat! Blogurile si retelele de socializare au ajuns sa transforme “private lives” in “public lives”. Lucru care- nu-i deloc bun. Adica, da, daca esti cat de cat cu capul pe umeri, nu ar trebui sa ai nicio problema. Spui exact cat vrei, cum vrei si cand vrei. Cateodata asta nu e de ajuns. De ce? Pentru ca, desi nu o recunoastem, vrem sa fim vedete, vrem sa fim “ala/aia care scrie pe blogul X”, vrem sa fim apreciati atat de oamenii care ne cunosc, cat si de cei care nu ne cunosc. Pentru ca vrem sa vedem daca mai exista in lumea asta mare si, uneori rea, oameni care gandesc ca noi, simt ca noi, traiesc ca noi. Plus ca asta-i la moda(fiecare trebuie sa aiba un blog si fiecare trebuie sa aiba cont pe retelele de socializare).

Nu, nu ma intelegeti gresit, eu sunt unul dintre oamenii care apreciaza beneficiile aduse de retelele de socializare si, dupa cum sigur ati realizat, sunt unul dintre oamenii care se bucura ca poate sa-si spuna parerea, mai bine sau mai rau,  despre orice.

Partea negativa vine numai atunci cand petreci mai mult timp in fata calculatorului, decat, sa zicem, cu familia. Sau, mai rau, daca incepi sa iti dai intalnire cu cei cu care vorbesti pe net. Nu e nimic rau in asta, cu conditia ca oamenii d epe nei sa nu fie…dereglati la creieras. Am auzit, cel putin in ultima perioada, cateva cazuri de acest genu, nu?

Inainte era MIRC-ul. Dar, era “mai inofensiv”. Oamenii nu realizasera ca au drepturi sau, cel putin, nu se gandeau ca pot sa scape basma curata din situatii incriminatorii. Acum, un criminal cu sange rece poate sa scape pentru ca are drepturi. Un violator poate sa pretinda ca nu gandea cand sechestra femei pe care le viola, le batea cu bestialitate si apoi iarasi le viola.

Sigur ca exista si oameni de bine in online. Sunt putini, cel putin asa cred. Stiti ce, chestia asta cu online si offline a fost inventata de niste luzerasi care au dorit sa isi identifice viata plina de patetism : Eu sunt shmecher ca am viata in online, unde-i frumos si bine, unde pot sa pun o poza cu unu cu muschi si sa zic ca-s eu, desi eu sunt chelios, cu burta si cu creierasul varza. Insa, viata adevarata e in offline…Acolo ai facturi de platit, responsabilitati, job-uri, acolo e frumosul si uratul, acolo e binele si raul, acolo e usorul si greul. Online-ul e doar o transpunere a offline-ului. Un schimb de forma, fondul ramane acelasi…Poate ca ideea este : Lupul isi schimba parul, dar naravu’ ba…

Despre pozitivul existentei blogurilor si retelelor de socializare nici nu trebuie sa va mai spun, pentru ca, intr-un fel sau in altul, cu totii traim in aste vremuri moderne, nu?

Si, pana la urma, lucrurile si persoanele au importanta atata timp cat noi le dam importanta, nu?

P.S1 :  Multumesc…

P.S2 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste

Video vazut la piticu

De ce au ajuns asa folosite? Sunt intuitive si iti ofera exact lucrurile de care ai nevoie, eliminand partile neesentiale sau pe cele considerate neesentiale.

1. Nu esti fata in fata cu persoana cu care socializezi deci, adio emotii, inhibitii, mimica ori gesturi care sa te tradeze. Asta e un plus, dar de unde stii ca ala cu care vorbesti nu se masturbeaza la pozele tale de la profil Obsedati sexuali, zici? Pai, in viata de zi cu zi sunt aceiasi obsedati, numai ca nu intri cu ei in contact pentru ca nu ai mediul necesar.

2. Pe net poti sa fii cine vrei tu sa fii. Gata cu cele 3 randuri de burti, cu reputatia de cel mai prost din curtea scolii sau cu statutul de curva strazii. Cu ajutorul acestor retele de socializare ne rebranduim. Bine, asta daca nu esti multumit/a cu tine si cu ceea ce reprezinti. Sau daca esti la agatat. Sa nu-mi spuna mie cineva ca toti mirc-uistii sau haifaiv-istii nu au populat si celelalte retele de socializare. Dar, nici nu era necesar sa fie populate de acei oameni, e in natura noastra sa fim penibili, sa incercam sa agatam cat mai multe/multi.

3. Prezinta o oportunitate unica : Vorbesti cu Ghita din Dubai, cu Sale din Uzbekistan si cu Gheo din SUA. Pai, cand aveai tu ocazia sa vorbesti cu astia? Daca nu existau aceste retele de socializare, orizontul tau de animal social ce te gasesti era foarte restrans-la tara, in cele mai bune cazuri, dar adesea se rezuma la orasul in care traiesti.

4. Sunt interactive, unele au si jocuri(mie mi se par idioate), cert e ca nu te lasa sa te plictisesti.

5. La toate de mai sus se adauga aura retelelor de socializare. Nu, nu acea aura pentru care au fost create, aceea de socializare ci, aia de am vazut-o cu totii cand a fost revolta din Moldova. Pentru ca retelele de socializare reprezinta mult mai mult decat ceea ce se vede.

Bun, in filmulet zice de dependenta. Pai, da, daca esti dobitoc, da, iti da si dependenta. Adica, nu ma intelegeti gresit, dependenta este un lucru foarte nasol, foarte injositor si foarte periculor pentru corp, minte si spirit. Dar, uneori, mai ai si tu vina ca ajungi sa fii dependent. Trebuie sa vezi lucrurile asa cum sunt, sa le interpretezi corect si sa actionezi in conformitate cu ceea ce ai gandit si simtit. Si, totusi, lumea se muta din ce in ce mai mult pe net, e explicabila dependenta. Cand am zis dobitoc ma gandeam la cei mai putin dotati la creieras, pentru ca exista. Nu, nu ma refer la cei care, din pacate, s-au nascut cu o boala ci, la cei care sunt programati sa o ia usor razna. Aia care incep sa viseze RT-uri, update-uri de profile, butoane de distribuie, etc. Bine, astia erau programati sa o ia razna si in offline, apai in online-ul care ofera atat de multe oportunitati. Daca nu esti cum trebuie, o ia kilometrajul la deal

Ce prevad eu pentru retelele de socializare?

Dezvoltare, dezvoltare, dezvoltare. O sa apara si stupizi care o sa sparga conturile altora, o sa fie atacuri asupra serverelor alora cu retelele, o sa se monetizeze la greu, o sa se faca topuri, o sa fie rivalitati, o sa ca in viata de zi cu zi, pentru ca omul este nascut ca sa socializeze, la fel cum e in natura sa sa fie rau, neiertator, razbunator, etc.

P.S1 : Multumesc…

P.S2 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste