Achilianu

Săptămâna trecută am fost epuizat… fizic. Miercuri m-am antrenat cu echipa de primă ligă națională, Voința Sibiu. Scopul antrenamentului? Eh, au fost mai multe. 1. Să îi cunosc pe jucători. 2. Să văd „pe propria-mi piele” cum se antrenează o echipă din Liga I, echipă care a aflat pe ultima sută de metri că va juca în primul eșalon fotbalistic și, evident, să scriu despre treaba asta!!! 3. Să încerc să ofer o imagine „din teren” pentru eventualii cititori.

Pe lângă acestea, au fost și rațiunile personale, ale fostei „vedete” care își dădea cu stângu-n dreptu în curtea școlii

Ce a ieșit? Cine vrea să vadă… este rugat să dea click aici. Și da, e și o poză cu mine

P.S1: Cam atât! 

P.S2: Mulţumesc…

P.S3: Sănătate cititorului şi celui care nu citeşte…

Săptămâna trecută am avut onoarea și deosebita plăcere de a-i lua un interviu lui Alexandru Pelici, antrenorul echipei Voința Sibiu. Interviul a apărut și în ziar, astăzi.

Am bifat, deci, și primul meu interviu! Omul mi-a lăsat o impresie destul de frumoasă. Dă pe afară de bun simț. E calm, își măsoară cuvintele cu o simplitate care te lasă mască… Ce mai, e – cum s-ar zice – de treabă. Sper să facă treabă bună la Sibiu, mai ales că lumea îl iubește!

Profit de această ocazie să-i mulțumesc pentru că mi-a suportat întrebările, dar și pentru a-i ura baftă în treaba cu antrenoratul.

P.S1: Pun link-ul aici, poate e cineva interesat.

P.S2: Cam atât! 

P.S3: Mulţumesc…

P.S4: Sănătate cititorului şi celui care nu citeşte…

Abia ce s-au stabilit grupele pentru preliminariile CM2014, organizat de Brazilia, că au și început mai marii prostănaci din fotbalul românesc să-și manifeste cretineala caracteristică.

Grupa, din care mai fac parte Olanda, Turcia, Ungaria, Estonia și Andorra, este una dificilă. Sigur că se putea și mai bine, dar, la fel, se putea și mai rău. Aceasta este grupa de calificare, lucru pe care trebuie să-l acceptăm, și basta! Special am enumerat echipele în această ordine, ea fiind, după mine,  și cea a valorilor echipelor. Olanda este favorită, dar să pornești la o campanie de calificare din care nu s-a jucat niciun minut cu ideea că tu te bați la locul doi e, pru și simplu, o altă dovadă de prostie. Nimeni nu spune că trebuie să promiți, de ochii lumii, câte-n lună și-n stele, dar un pic de demnitate n-ar strica. Sogur că în ultima perioadă am ajuns „desculți” mondiali în materie de fotbal, dar mentalitatea asta, cea a învinsului din start, cea a eternei lupte pentru locul 2, trebuie să se schimbe. Altfel, din păcate, nu o să ne mai calificăm nicăieri! Stai liniștit, în acel caz știrile din sport o să rămână știrile din fotbal, deși noi nu o să mai avem fotbal! Trebuie să aibă și bombele sexy sau Jiji locuri unde să fie filmați când scuipă semințe.

Nici naționala formată din „Generația de Aur” nu a fost mereu favorită, dar parcă nimeni nu anunța că ne mulțumim și cu locul 2. Niciodată! Nu știu de ce, dar parcă ne-a emasculat toată blatiada asta din Liga I…

P.S1: Și nu, nu ne scuză cu nimic faptul că suntem prezenți în urna a patra valorică! Performanța aia ține, ce-i drept, de valoare, care la noi nu prea e… Asta ar cam trebui să îi facă pe jucătorii naționalei să nu mai refuze meciurile amicale, să aibă determinare, să nu mai facă fițe etc.

Ceea ce mă deranjează este faptul că toți o freacă pe aceeași melodie: „Noi suntem mici, nu mai avem valori, ne batem la locul 2…” – Da-o dracu de treabă, de ce te mai prezinți? Uman, profesional… de ce te mai prezinți? Cine merge la război nedorindu-și să fie învingător, ci primul dintre învinși? Aaa, ești mic și preferi să stai într-un colț… să nu și-o iei pe coajă? Aham!

P.S2: Hai România! Hai România!Hai România!… Hai, revino-ți din starea comatoasă în care de afli!

P.S3: Cam atât! 

P.S4: Mulţumesc…

P.S5: Sănătate cititorului şi celui care nu citeşte…

eu dau aici materialul, că poate suscită interesul cuiva Textul a fost scris în urma meciului de Liga I dintre CSU Voința Sibiu și Steaua București

Are de partea sa foarte multe atuuri: un nume predestinat, un oraș cu o foame de fotbal incredibilă, un finanțator care se chinuie să țină pasul cu cei mari și niște suporteri care înțeleg sensul unor cuvinte ca dăruire, sacrificiu, pasiune sau devotament față de o echipă.

Se numește C.S.U Voința Sibiu, este o nou-promovată în liga mare a fotbalului românesc și în week-end a reușit să uimească o țară întreagă.

Fotbalul de primă divizie a fost crud cu Sibiul, iar  în ultimii 15 ani n-am avut parte, decât prin meciuri de conjunctură. Însă, așteptarea a meritat. Venită pe neașteptate, și dintr-un  cumul de factori care se unesc o dată în viață,  promovarea în Liga I a Voinței a născut tot felul de opinii, unele mai pesimiste ca altele. Unii susțineau că echipei care profită de nenorocul altora i se va trage chiar de la această șansă primită de undeva de sus. Ceilalți, un pic mai optimiști, credeau că norocul acesta este, până la urmă, o șansă de a vedea la lucru alte echipe. Însă nimic mai mult.
După stabilirea calendarului disputării meciurilor, celor mulți, adică celor sceptici, li s-a dat mai multă apă la moară. În Sibiu venea Steaua București. Steaua lui Gigi. Steaua, cea mai titrată echipă a fotbalului românesc, singura reprezentantă a României care a câștigat vreodată Cupa Campionilor Europeni. continuarea aici

P.S1: Cam atât! 

P.S2: Mulţumesc…

P.S3: Sănătate cititorului şi celui care nu citeşte…

Înainte să scriu acest post, am fost un pic în cumpănă. Nu știam dacă să-i dau titlul de mai sus sau pe acesta: „Messi n-a putut. Doar Maradona putea!”.

Ambele sunt justificate, având în vedere că echipa Argentinei a fost eliminată de la Copa America, de către echipa Uruguayului. La penalty-uri. A, și da, Uruguay are o echipă fantastică. Muncitoare, arțăgoasă și foarte talentată!

Împropriu am denumit-o eu „echipa Argentinei”, totodată și favorita mea, căci Argenina nu are o echipă, ci o listă de fotbaliști foarte buni. Nu are, deci, un grup. Dacă aș pica în păcatul cel de pe urmă al suporterului român, aș putea să spun că Argentina este asemeni României, adică are echipa în reconstrucție. Dar nu este chiar așa, deoarece România nu are fotbal și nici fotbaliști, pe când Argentina are fotbaliști, dar n-a găsit încă superglue-ul care să-i facă pe  jucători să tragă în același sens, să simtă împreună, să fie o echipă.

Messi, probabil ce mai bun jucător al momentului, atât pe teren cât și în afara lui, are nevoie de o echipă. Astăzi, de exemplu, Argentina nu a avut apărare. Bine, a avut, dar a fost pe lângă situație. Singurul care s-a chinuit a fost Javier Zanetti. Omul are mâine-poimâine 38 de ani. Mai mult, Argentina nu a avut nici mijloc. Știu că discursul cretineților este plin de expresii de genul „Messi nu face nimic la națională pentru că nu-i are pe Xavi și Iniesta, ca la Barcelona!”, lucru cu care, până la un anumit moment pot să rezonez, dar de la a nu-i avea pe principalii furnizori de pase, până la a nu avea oameni care să îi mai aducă 3-4 mingi spre tine, e mare lucru. Singurii care au mai mișcat un pic au fost: Javier Mascherano și Fernando Gago. Atacul, presărat cu oameni de milioane, a dezamăgit. Gonzalo Higuain, deși a marcat, nu trebuia introdus, iar Kun Aguero a jucat pe o poziție care, se pare, nu-i place. Carlos Tevez nici măcar nu trebuia introdus!

Singurul jucător pe care l-am remarcat a fost Javier Pastore. Se înțelege foarte bine cu Messi, lucru pe care ar trebui să-l afle și conducerea FC Barcelona! Omul are o viziune a jocului care este cu mult peste cea a altor jucători din lotul Argentinei. Păcat că nu a fost folosit mai mult, iar în meciul decisiv nu s-a început primul 11 cu el!

Ca o concluzie, Messi nu are pare de coechipieri care să se ridice la nivelul la care el joacă. Eu zic că el merită, mai ales pentru că se așteapă atât de mult de la el. Și, ca să zic ceva și despre celălalt titlu… Ei bine, Maradona putea. Putea și singur! Messi nu poate! Încă nu poate! Maradona lua mingea din careul propriu și se oprea, dacă vroia, în poarta adversă. Messi ar putea să facă asta, îi permit calitățile fizice și tehnice, dar… încă nu poate! Încă e temător, preferă să paseze, să nu țină mult mingea, să nu cumva să greșească, pe când Maradona avea mai mult tupeu. Da, asta e. Maradona avea tupeu, dar un tupeu frumos, care putea să dea naștere unor lucruri splendide și istorice. Și de cele mai multe ori a făcut-o. Messi n-are același tupeu. Încă nu-l are…

Sursa Foto

P.S1: Cam atât! 

P.S2: Mulţumesc…

P.S3: Sănătate cititorului şi celui care nu citeşte…

Echipa locală, C.S.U Voința Sibiu, a disputat un baraj de promovare în Liga I în compania echipei Săgeata Năvodari. În tur, la Năvodari, a fost 0-0, iar în retur, pe stadionul Municipal din Sibiu, a bătut Voința cu 2-0.

Asta s-a întâmplat miercuri, dar din lipsă de timp… abia acum vin și eu cu vreo două poze

De menționat este faptul că n-au fost  numai sibieni la meci, evenimentul sportiv trezind interesul și multor oameni care locuiesc în județele vecine.

În rest… ah, da, am stat pe lângă mulți oameni – că deh! – și toți s-au comportat foarte civilizat. Fără brichete, fără înjurături, fără nesimțire! Mulți chiar ziceau că atmosferă ca la meciul ăsta n-a mai fost demult în Sibiu.

Acum rămâne de văzut dacă Voința va juca în Liga I sau va trece dubla manșă cu Năvodariul la capitolul amicale, în contextul în care Timișoara așteaptă decizia TAS-ului…

P.S1: Cam atât! 

P.S2: Mulţumesc…

P.S3: Sănătate cititorului şi celui care nu citeşte…