Achilianu

Au murit 4 copii. Sigur, moartea e mereu tragica si…imprevizibila. Unii ar spune ca n-ai cum sa inseli moartea, dar, din care stiu eu din logica, asta nu inseamna sa mergi pe principiul “fuck it, cand e sa vina va veni”. Nu, nu, nu! Nu treci strada fara sa te uiti daca vine vreo masina. Nu te arunci de la balcon. Nu iti lasi copiii nesupravegheati. Nu, nu, nu! N-are cine sa aiba grija de tine…in afara de tine! N-are cine si, poate e socant, poate nu, dar nici nu exista cineva care sa vrea asta. Fiecare e pentru el, asa a fost, asa va fi. Desigur, cand vorbim de adulti. La copii e alta treaba. De ce? Pentru ca-s mici, pentru ca nu realizeaza pericolele, pentru ca-s prosti, pentru ca…sunt copii!

Strict legat de cazul asta. Asistentii sociali in cauza sunt rasturnei. In familia respectiva, cica, s-a depus si o plangere pentru viol(fata cea mare il acuza pe tac-su vitreg) in 2008. Oamenii aia au constatat ce au constatat si…nimic. Bun, cica fata a fost luata in grija de stat. Probabil e mai bine ca acasa, dar nu cred ca e atat de bine. Asta dupa cum vad ca actioneaza statul. Asta, tatal vitreg al fetei de 15 ani si totodata tatal celor 4 copii(cred, din ce am auzit la stiri) este surdo-mut. Cica asta era acasa cand s-a intamplat tragedia, mama si o fata fiind la cumparaturi. Omul e surdo-mut, copii vor sa se joaca…nu e atat de greu de imaginat scenariul. Dar, pana mea, chiar el trebuia sa stea sa aiba grija de copii?

Sigur, putem sa zicem asa cum zic si altii :

-daca nu esti in stare sa-i cresti sau sa-i educi sau sa ai grija de ei sau sa le asiguri toate conditiile…nu te apuca de facut copii! Evident ca asta implica niste foarte multa minte, ceea ce, de ce sa nu recunoastem, in zilele noastre e rara.

-la tara lumea e needucata si nici in pas cu vremurile nu prea…nu prea …deloc! Generatia asta, probabil ultima crescuta in comunism nu s-a adaptat la “regulile capitalismului” si nimeni nu face nimic pentru a-i ajuta.

-asistentii sociali fac curu’ mare si o freaca, asa cum o freaca toti, la trecerea timpului… Nu toti, evident! Asta pe langa fatu’ ca la noi, la Romania, nu se stie exact ce trebuie sa faca un asistent social. Sunt prost platiti, au resurse limitate…a, si da, nici pregatirea lor nu este conforma cu cerintele concretului romanesc. De ce? Pentru ca nimanui nu-i pasa!

-Ce sa mai zic…Romania! Asta e cea mai imbecila idee pe care cineva poate sa o expectoreze. Insa, din pacate, vine dintr-o analiza a concretului care nu iti prea da posibilitatea de a o contracara cu argumente solide. In plus…degaja o stare de resemnare…

Desigur, aceste afirmatii sunt stupide, adevarate si chinuitor de frustrante. In acelasi timp! Este clar ca nu putem sa-i aducem inapoi p-aia mici, oricat de trist ar fi, dar hai sa facem ceva. Aia care-s in masura! Hai sa mai si lucram pentru fiecare om in parte. Nu? Nu era fiecare om special? Nu fiecare are drepturi? Nu fiecare conteaza? Nu pentru asta s-a creat ideea de stat? Sigur, imperfecta, asa cum e si democratia, dar “cea mai viablia” in momentul asta.

Ce pot sa fac eu? Cam nimic! Altii pot sa faca…dar nu prea fac! Eu pot sa ma indignez, pot sa scriu pe blog, pot sa ma resemnez…dar, cam atat! Cu intentii bune, cu “sa speram ca poate nu se mai intampla” , cu “sa ne rugam la Dumnezeu”…nu prea merge!

Si e trist…

P.S1 :Multumesc…

P.S2 Lucrurile si persoanele au importanta atata timp cat noi le dam importanta, nu?

P.S3 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste

Omule, nu fi prost! Nu fura! Intreaba inainte de a copia © Achilianu

Poate-s altii mai destepti. Poate. Desi, nu cred. Desi, as vrea. Desi, nu se poate. Sau se poate?

Am iesit zilele trecute in curtea scolii de langa mine pentru ca, desi inca nu pot sa joc fotbal, mi-am zis eu mie ca pot sa privesc arta facuta de altii. Corect, nu se compara, dar na, sa imi mai clatesc ochii. Si, ce sa vad? Doar niste copii de pana-n 10 ani care alergau obositi pe langa o minge. Dornic sa-l descopar pe noul Mutu m-am gandit sa mai stau un timp si sa ma uit la “astia mici”. Acuma, na, nu sunt prea impresionabil eu de felul meu, dar amicul cu care eram a ramas masca la o expresie folosita de unul dintre copilasi.

Ce sa o mai dau pe ocolite, ala micu a zis : “Te drilbrez pulica blestemata”. Eu am ras, poate si pentru ca odrasla nu stia sa pronunte treaba aia pe care o facea, dar stia despre “pula” . Bine, acuma sa-l suspectez p-ala micu’ de prea multa inteligenta n-am cum, el probabil stie ca l-a adus barza sau ca ai lui s-au pupat si l-au facut. Si, atunci de unde stie de pula? Ca, hai sa nu ma dau eu mai simandicos si sa nu-i zic pe nume, cand un putoi striga-n gura mare, fara vreo retinere. Bun, e copil, nu stie, o sa zica unii. Altii o sa vina cu ideea aia obosita,  potrivit careia “astia mici stiu mai multe ca noi”. Bai, nu ma intereseaza asta, si daca nu ma afecta nu deschideam subiectul. Deloc! Nu! De ce? Dar, ma afecteaza sau, mai bine spus, ma va afecta atunci cand o sa am copii. Pentru ca “mititelul” stie de existenta cuvantului “pula” din :

1. Familie-Trebuie sa fii prea prost si prea jenibil sa vorbesti “urat” cu copii de fata. Prea prost! Sa injuri, dar de ce? “Ala micu’” e ca un papagal. Da, stiu, vai, vai, vai…Cum sa zic eu ca un adorabil seamana cu un papagal. Ma refeream la treaba aia ca repeta ce aude…in cazul nostru…in casa…

2. Anturaj. Sa presupunem ca nu sunt parinti atat de prosti. Desi, sunt foarte multe cazuri. Dar, sa presupunem. Atunci, zic eu, dupa o analiza de 10 secunde, ramane doar anturajul. Colegii de la gradi , de la scoala, copiii de la joaca, copiii vecinilor…in fine…anturajul! Si, aici vine treaba din titlu, cum faci sa nu fie influentat un copil de semenii lui, semeni cu care, inevitabil, intra-n contact? Il inchizi in casa? Ii aduci profesorii acasa? Il izolezi de ce, pana la urma, va reprezenta viata lui? Ii zic ca e urat(sa vorbeasca asa)? Il ameninti cu bataie? Il bati? Ii explici ce si cum?

Ca, vezi tu, treaba asta cu injuratul sau folosirea unor cuvinte nasoale de catre copii nu e chiar ca atunci cand ii scuipa pe ceilalti copii. Sau ca si clasicul “tati, imi iei si mie aia?” urmat de la fel de clasicul “planset pana obtine ce vrea”. Despre sex intre minori d-astia prea minori cred ca am sa-mi dau cu parerea altadata…

P.S1 : Multumesc…

P.S2 Lucrurile si persoanele au importanta atata timp cat noi le dam importanta, nu?

P.S3 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste

Omule, nu fi prost! Nu fura! Intreaba inainte de a copia © Achilianu

Se intampla foarte des sa se gaseasca oameni. Oameni care spun prosteli. Se intampla.

Acum ceva vreme s-au gasit oameni care sa afirme cu tarie cum ca televizorul influenteaza omul. In bine sau in rau. Da, este vorba de banalul televizor-ala caruia ii trebuie o telecomanda pentru a prinde viata si, aceeasi telecomanda, pentru a inceta sa mai “respire”. Dar, stai, cineva trebuie sa apese pe telecomanda, nu? Exact, exact, despre om este vorba. Prin om se intelege tanar si/sau adult. Deci si femeie, asa ca sa nu zica lumea ca-s cumva misogin. Pentru ca nu sunt. Sau doar un pic. Ce naiba, nu suntem toti asa? Ceeeeeeeee, femeile nu sunt deloc misandrine? Dar, asta-i alta poveste care nu-i poveste ci, realitate.

Deci, oamenii sunt influentati de televizor, nu? Sa presupunem ca da. Sa presupunem ca sunt influentati in rau. Daca ar fi influentati in bine, discutia ar fi inutila, caci e bine sa fie bine, nu? Bun, intrebarea care se pune acum este : Inainte de aparitia televizorului, oamenii erau mai buni? Teoretic da, caci nu-i influenta televizorul, care, am presupus noi ca ar fi un factor negativ. Insa, realitatea si istoria contrazic acest fapt. Deci, oamenii erau la fel cum sunt azi. La fel de violenti, la fel prosti, la fel de mandri, la fel de pacatosi…ce sa o mai lungim…la fel!

Si, totusi, auzim fel de fel de cazuri potrivit carora oameni ca mine si ca tine au incercat sa reproduca secvente si actiuni vazute la tv. Stupid ar fi sa nu vedem ca o mica influenta exista. Dar, si mai stupid ar fi sa nu realizam ca omul este singurul care poate sa decida daca acea influenta este una buna sau una rea. Pana la urma, omul este influentat de orice lucru de pe aceasta planeta. Orice lucru, indiferent daca intra in contact direct cu el sau nu. Insa, numai omul poate sa decida daca influenta acelui lucru asupra sa este una benefica sau, ca asa-i in viata, malefica. Asa ar face un om normal.

Numai ca de cand traiesc nu am vazut un om normal. Nici nu cred ca exista. De fapt, nu cred ca exista ceva normal pe aceasta planeta sau in Univers-Daca ar fi oameni normali, ei ar fi putini, doar vedem si noi cum stau lucrurile, nu? Ei ar trai printre oamenii anormali, ceea ce, hai sa recunoastem, e ceva foarte anormal. Iar daca toti suntem anormali si restul Universului este normal, ar fi, pana la urma, tot anormal. Nu? Intelege cineva ce scrijelesc acilea sau a inceput sa planga si hartia 2.0?

Si da, asta-i inca un post in care zic ca omul e un dobitoc fara margini, arogant si care, pentru a-si masca propria-si neputinta, apeleaza la batjocorirea semenilor lui. Batjocorirea ia toate formele posibile, pe unele le-ati trait, de altele le-ati auzit, iar altele o sa le practicati.

Si da, omul este influentat si influentabil. Cred ca depinde numai de el cat de mult  se lasa influentat. Da, televizorul poate sa fie periculos, dar numai daca omul vrea asta. WTF, pana la urma si o furnica poate sa influenteze omul. Furnica face parte dintr-o comunitate de furnici, e fericita in nimicnicia ei. Omul nu e. Omul vede asta si decide sa-si puna capat zilelor pentru ca nu este acceptat, pentru ca nu are prieteni, pentru ca si-a dat seama ca nu poate sa gaseasca fericirea de care are parte o furnica…

Si, atunci, cum sa facem sa nu mai fim influentati? Nu ne mai uitam la tv? Sa zicem ca se poate, dar omul va vedea furnica, nu? Intelegeti ca furnica nu e neaparat o furnica, nu? Se gaseste ceva care sa-l influenteze pe homo asta care e sapiens sapiens. Deci, cum facem?

Ma hazardez! Raspunsul meu final este(sper sa fie corect) : Interzicem omul! Sau, ca sa fiu mai exact, gata cu tot omul pe planeta. Nu mai exista dobitocul care poate sa fie influentat, deci inceteaza si influenta. Normal ca e o aberatie, dar e singura solutie. Altfel nu se poate. Altfel, omul o sa gaseasca mereu lucruri care o sa il influenteze in rau sau in bine, o sa gaseasca oameni pe care sa-i domine, o sa gaseasca lucruri pe care si le doreste…o sa gaseasca un mod pentru a da nastere pacatelor capitale.

Ca sa fiu clar : Nu instig la nimic! Sunt si eu om si tare as vrea sa pot spune ca traiesc intr-o lume normala, ca fac parte dintr-o raza pasnica, dar nu-i deloc asa. Suntem violenti din nastere si singurii factori care ne cizeleaza, cel putin pe unii dintre noi, sunt  : Divinitatea, societatea cu regulile ei, uneori nedrepte si familia. Astea-s unicele lucruri care, inca, ne mai impiedica sa ne aratam adevarata fata, cea animalica, cea care reiese din principiul “cel mai puternic supravietuieste”. Nici nu vreau sa imi imaginez cand acesti factorio sa dispara. Si da, o sa dispara, caci omul, ei bine, e om!

P.S1 : De unde am pornit? De la televizor! A, da, televizorul e malefic! Si o bucata de paine e malefica pentru ca prea multi mor de foame sau prea multi se lupta intre ei pentru asa ceva. Si curentul e malefic, si apa, si gazul ca iarasi mi-a venit factura mult mai mare ca data trecuta si…

P.S2 :  Multumesc…

P.S3 Lucrurile si persoanele au importanta atata timp cat noi le dam importanta, nu?

P.S4 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste

Omule, nu fi prost! Nu fura! Intreaba inainte de a copia © Achilianu

Tinerii au probleme.Si asta nu e de ieri sau de azi, e dintotdeauna. Partintii nostri au avut probleme atunci cand erau tineri, bunicii si, in general, asa ca sa rezum, orice fiinta teribila pe care o numim om.De cele mai multe ori acele probleme nu vizau plata facturilor, asigurarea hranei si/sau cresterea copiilor. Dupa cum se vede, nu ma refer la tinerii care au decis/s-a intamplat sa fie parinti. Pentru ca atunci cand apare un copil, hai sa recunoastem, totul se complica. Pozitivul situatiei fiind, de cele mai multe ori, peste negativul ei.

Da, tinerii au probleme. In dragoste, la scoala, in societate. Toate problemele lor, zic eu, pornesc, si nu-i de mirare, de la “inadaptabilitatea”  cu care ii inzestreaza familia si societatea. Ca in orice alta activitate croitoriceasca, caci asa-i si cu formarea tinerilor, se lucreaza cu materialul clientului. Evident ca daca nebunelul e nebunel, e mai dificil, dar nu imposibil. Insa, de cele mai multe ori, atat familia cat si societatea renunta la a mai investi timp, iubire si bani in odrasla. Astia, zice eu, sunt eternii inadaptati. Lucruri extrem de teribile se pot intampla daca un astfel de tanar nu are forta interioara pentru a repara ceea ce atat familia cat si societatea ori n-au vrut, ori n-au putut sa repare. Sau sa construiasca.

La noi, in Romania, este de inteles. Avem parinti si bunici care au trait in comunism, oameni, de cele mai multe ori, buni. Dar, oameni care au ei insisi probleme. Oameni care nu au scoala vietii in ale educarii tinerilor. Nu toti, evident. Eu nu incerc sa generalizez in posturile mele, pentru ca, de cele mai multe ori, vorbesc despre oameni si oamenii, cred eu, nu au cum sa fie catalogati, nu au cum sa fie analizati toti la comun. Poate si pentru ca asemanarile dintre oameni produc si deosebiri.

Nu, nu e vina lor. Sau e. Stiti ce, nici nu mai conteaza. Aceasta este situatia si decat sa ne irosim timpul cu ceea ce ar fi putut sa fie, asa cum de multe ori facem, mai bine traim in prezent pentru a incerca sa cladim un viitor, nu? Dar, nici in alta parte nu e mai bine. Da, acolo lumea e mai expusa la chestiunile sensibile, profesorul meu de matematica le-ar numi chichite, chestiuni care pot genera frumos, dar de cele mai multe ori genereaza urat. Ma refer la ce gandesc, ce simt si ce vor tinerii. Daca, de exemplu, nu le faci educatie sexuala, ca tot e un subiect tabu, dar ei sunt inconjurati de bunaciuni, la ce crezi ca se vor gandi? Daca nu le explici ca dupa o deziluzie in dragoste ei au castigat mai mult decat au pierdut, ce crezi ca se poate intampla? Au castigat experienta de viata, oricat de lame suna. Daca nu le explici de ce nu le poti cumpara lucrurile la care ei ravnesc, ce crezi, o sa incerce sa le obtina prin orice mijolace sau o sa te creada pe cuvant?

Dar, asa cum se obisnuieste, renuntam sa mai luptam pentru ceva la care stim ca nu ne pricepem. Ma refer la familie si la societate. Exista si rea vointa, exista si nepasare. Poate ca am sa revin la subiect si cu alta ocazie pentru ca este un subiect dificil, greu de abordat, dar un subiect care ma intereseaza.

P.S1 :  Multumesc…

P.S2 Lucrurile si persoanele au importanta atata timp cat noi le dam importanta, nu?

P.S3 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste

Omule, nu fi prost! Nu fura! Intreaba inainte de a copia © Achilianu

Vorbeam zilele trecute cu un amic. Era in impas. Nu stia ce cadou sa ii cumpere prietenei de ziua Mos Nicolae. Bine, nu stia ce sfaturi sa ii dea mosului, acesta din urma era cel care aducea cadourile. Evident. Pentru ca mosul exista. A decis sa nu-l mai astepte pe Mos Nicolae si sa mearga cu prietena la cumparaturi. Cizme, mai exact. Atunci mi-am dat seama ca s-a denaturat. Ideea de cadou. S-a denaturat. Nu mai e emotia aia “sper sa-i placa”. Sau aia “ce mi-o lua?” . Cadoul a ajuns o problema. Daca nu toti pot sa faca ca cadou (asumata)  masini scumpe, apartamente, vacante de lux, am vazut, ca e nevoia aia de a tine pasul. Nu e vorba numai de cadourile pentru persoana iubita, pentru familie si rude. Nu, la cadouri in sine. Nici nu mai stiu ce sa ii iau unui amic de ziua lui. Am vazut ca se poarta sticlele de vischi, trabucuri, 2 portocale si o banana, acompaniade desigur de un prezervativ, lazile de bere.WTF, cum ar zice romanul. Cand mergeam la ziua cuiva, sa zicem o fata, sa zicem prin liceu, ii luam o cutiuta muzicala, d-aia cu balerina si, evident, cu melodia de mai jos, niste flori si, cam atat. Acum, nu, acuma trebuie sa impresionezi. Sa fie unic. Bine, atunci nu mai pot sa ii iau inel pentru ca si Gheorge i-a luat pretenei sale. Sau flori-trandafiri? Esti nebun? Pai, Vasile i-a luat o duzina+1 Pai, ce sa ii iau? Pai, nu stiu.

Martisoarele, de exmplu, ca tot trec de la una la alta, pai, unde-s martisoarele alea simple, unde-s cosarii? Nu, acuma trebuie sa fie ceva ce socheaza. Cred. Asta cred ca e ideea. In fine, despre martisoare am sa vorbesc la momentul potrivit. Sper.

De Mos Nicolae am primit niste haine de la ai mei. Super multumit. De la prietena am primit dulciuri+pomelo(super bun, cine nu a incercat sa incerce!) + multa iubire. Super multumit! Stiu pe cineva care a primit de la tacso 2000 lei. I-a, ba, si distreaza-te. Probabil era si el super multumit. Dar, parintii, sa nu se intrebe de ce ajunge un golan.

In fine, ideea care e? Pot sa te multumeasca si cadouri care nu-s scumpe, care nu socheaza, care altora li s-ar parea comice, ieftine si nefolositoare. Nasol e ca majoritatea nu se mai multumeste cu cadouri, sa zicem, simbolice. Adica, in pana mea, care-i definitia cadoului? Ceva ce iti dau pentru ca sper ca iti va placea, nu neaparat ceva ce iti doresti. Regula obligatorie : Dupa ce ai primt cadoul trebuie sa multumesti si sa zici ca-ti place, nu ca nu-ti place, nu ca mai ai asa ceva, nu ca ai primit de la Gheo acelasi cadou. Nu?

P.S1 : Multumesc…

P.S2 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste

Omule, nu fi prost! Nu fura! Intreaba inainte de a copia © Achilianu