Achilianu

update : Mama are o credinta in Dumnezeu greu de clatinat si, de aceea, daca te-am suparat in vreun fel cu acest post, imi cer scuze…

Am citit pe net despre sfintificarea(de la santificarea) Domnului Eminescu, am vazut la tv, am vazut pareri(toate contra), am ascultat oameni. Mi-am facut si eu o parere, pe care am sa o expun in cele ce urmeaza. Am sa ma refer la Eminescu cu apelativul Domnul Eminescu pentru ca asa mi se pare normal, daca nu fata de opera sa pe care, din pacate, nici pana acum nu am citit-o integral, macar fata de sentimenul de preamarire pe care-l exprima cu intreaga-i persoana profa de romana, la ora de meditatie pentru bac. Desi in postul asta se pare ca ma trageam de sireturi cu Luceafarul, va spun ca nu-i deloc asa.

Tot vad cum se vaita unii cum ca e, sa o zic p-aia dreapta, nasol ca s-a ajuns asa de departe, ca Biserica este condusa prost, ca nici in cele mai conspirationiste cosmaruri ale celor mai frenetici atei asa ceva nu este posibil. “Cum, sifiliticul ala? O, vai, nu!”, “O fi fost ala mare poet, da, am citit “Luceafarul” ca ne-a obligat la scoala, dar sa ma inchin la Eminescu?” sau(favorita mea) “Cine? Sfant ala? Pai, ala a fost pe shmenozeala cu Veronica Micle si aia era casatorita, cica le mai bea, ala sa fie sfant? Ala sa dea exemplu? Despre ala sa invete copilul meu la Religie?”

Am sa imi spun parerea, fara sa ma feresc de cuvinte. De ce? Pentru ca nu aveam altceva sa scriu pe blog sau pentru ca asta-i subiectul la moda sau pentru ca d-aia au murit tineri la revolutie(asta mi se pare pe cat de reala si de tragica, pe atat de nesimtita si imbecila ) sau pentru ca simt ca trebuie sa scriu despre asta. Oricum ar fi, asta-i subiectul de azi de pe blog. Apropo, pana sa trec sa-mi dau cu parerea, ca deh, pot, vreau sa ma explic un pic. Cand am zis ca aia cu “pot sa fac orice ca d-aia au murit tinerii la revoluie ” e imbecila, de prost-gust, intentia mea nu era sa denigrez in vreun fel martirii(pentru ca sunt!) revolutiei romane. Nu, nu, nu! Doar ma legam de forma fara fond pe care a luat-o aceasta expresie. Ma refeream la faptul ca nu mai transmite nimic, este doar un paravan dupa care ne ascundem propriile neputinte, ignorante, instincte animalice, in fine, greseli. Da, acum putem sa avem copii care fac sex oral de la 10-12 ani. Da, acum Ana poate sa fie curva satului, desi ea are doar 14 ani, dar merita titulatura pentru ca i-a rezolvat pe toti. Da, acum interlopul poate sa fie cumatru cu politicieni. Da, acum pitipoancele se pot intitula dive, ele nefacand nimic diferit fata de ce scrie in  fisa postului(prostitutia, fie ea si de lux). Da, acum se poate. Si, stiti de ce? Pentru ca d-aia au murit tinerii la revolutie.

Bun! Gata! M-am enervat putin. Mi-a trecut!

Ziceam ca sunt foarte multi oameni care se indigneaza ca Domnul Eminescu ar putea sa ajunga Sfant. Ceea ce oamenii astia nu realizeaza…bai, nici nu au cum…pentru ca-s niste rasturnei.

In fine, dar ceea ce ei nu realizeaza sunt sau este(depinde cine citeste) urmatoarele :

1. Oare, asa prin absurd, oare-intreaba putin credinciosul din mine-oare majoritatea “Sfintilor” care sunt ei sfinti, oare astia nu au fost facuti sfinti? Bai, ba da! Nu i-a facut Dumnezeu. Poate i-a acceptat, dar nu i-a facut, asa cum ar zice un amic, EL cu manuta Lui. Nu, nu, nu! Oamenii, respectiv preotii si tot alaiul lor, ca si in biserica este ca-n armata-toti au grade…hai, nu grade…titulaturi

Deci, prietene(prieteno), oamenii si-au facut sfinti! Unii sunt pe buna dreptate acolo. Ca si crestin-atat cat pot sa fiu-cred in acei sfinti…desi ei tot oameni au fost si “titulatura” asta de “sfant” le-a fost atribuita de catre alti oameni.

2. Poate cel mai important : Nu te obliga nimeni sa crezi! Nimeni! Nici in religia asta, nici in cealalta. Bai, asa cum zicea un alt amic : Crezi ce vrei! De ce? Nu, nu, nu, nu pentru ca d-aia au murit tinerii la revolutie ci, pentru ca esti liber!

Bine, mai sunt unii care cred ca e bine sa iti fie frica de Dumnezeu si d-aia trebuie sa crezi in El in Sfinti, dar asta e alta poveste. Altadata.

3. Eu vad religia, mai mult, prin ceea ce simt. Daca nu-l simti pe Domnul Eminescu, in eventualitatea faptului ca va fi santificat, nu te obliga nimeni sa te inchini la Domnul Eminescu. Nimeni! Crede-ma, nu o sa vina din cer vreo mana divina extensibila (parca parazitii a zis asta ) sa te stranga de gat.

4. Ceea ce nu au prevazut oamenii, asa ar trebui sa le zicem si nu altfel, care au propus sanctificarea poetului este revolta interioara si nu numai a poporului fata de poet. Ceea ce se vroia a fi recunoastere eterna s-a transformat intr-o semi-ura. Bai, Domnul Eminescu, asa bun sau rau, asa poet de geniu sau nu, asa cum a fost sau cum a fost descris, nu are nicio vina ca sunt niste unii care il vor Sfant. Asa cum nu are nicio vina ca exista oameni care cred ca asta este o aberatie. Eu zic asa : Hai, sa-l luam pe Domnul Eminescu asa cum il descrie opera sa! Normal, nu este el acela, dar prin opera sa el este ceea ce a simtit, este aproape de puritate, este ceva bun…

P.S1 : Eu nu cred ca Domnul Eminescu are nevoie de recunoasterea biblica. Restul, din punctul meu de vedere, sunt aberatii!

P.S2 : Multumesc…

P.S3 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste

Dar, nici nu trebuie, nici nu merita, zic!

De un baetas de cartier ca Eminescu e bine sa auzim doar in zilele 15 ianuarie si 15 iunie. La acesta e si usor de tinut minte. Si-a ales bine zilele, mai mult, s-a gandit el in mintea lui, asa ca sa nu ne streseze creierasul, sa se nasca si sa moara in aceeasi zi, ca si numar. Ba, e zi usor de tinut minte? Este! 15 este 15. Oricum, Eminescu a fost, este si va ramane cel mai baiat, cel mai Gigel dintre Gigei. Pe bune! Pai, asta a zis de bine la Romanie, ca cica ii doreste frumoase, plus ca in mult prea lunga poezie Luceafarul zice nasoale de femei si ca noi suntem superiori. Pai, asta baeat de baiat.

Alt baetas cica, foarte respectabil, de ce nu stiu sa va zic, dar asta se rezolva, repede si fara echivoc, prin simpla intrebare adresata unui elev de liceu : Cine e Caragiale? Pai, iti raspune ala vrute si nevrute : Caragiale? Pai, nu e caraghiosul ala care face caterinca misto? Da, ma, ala e! Ala care cica a avut caterinca in el asa de caterinchioasa incat caterinca lui se aplica si in zilele noastre. Ca cica si-a pierdut el o scrisoare si cica e bun, bun de tot.

Bacovia! Stiti voi treaba aia cu inger si demon? Asta cica e numa demon-pentru aia de la bac. Asta e dracu’ gol pentru aia de dau bac-ul. I-auzi ca se leaga el de plumb si de ploaie, ca cica e cu simbolistica. Ba, ma lasi? Ce e aia simbolistica? Ploaia e ploaie si atat, e aia cand se freaca 2 nori si iese picatura. Si, plumbul nu e ala din nu stiu ce tabel al altui shmecher? Ce atata sensuri, ma-ntelegi, ascunse?

Creanga. O, da, il stiu p-asta. Hahaha, pai, asta nu e ala de i-a luat ma-sa hainele cand s-a dus la strand? Ala cu amintirile lui caterinchioase. Da, ma, ala e. Ba, asta e comic mare. Sau a fost. In fine, ce m-am mai ras.  Ba, de 1 martie e cu martisorul, nu stie aproape nimeni ca s-a nascut caterinchiosul asta. Si, cica a murit de Revelion. Cum, ba, de Revelion, atunci cand noi bagam la mat? Da, atunci.

Slavici si cu a lui Moara cu noroc se identifica cumva cu loto sau bingo, ca de loz in plic nici pomeneala, acolo premiile e mici.

Si astia sunt numai cativa dintre adevaratii natiunii noastre. Spuneti un nume de mare shmecher d-asta si vi-l identific imediat in mentalul colectiv. Cuza? Cuza, ziceti? A, da, asta e cu ocaua mica, frate(soro), cred ca era comerciant sau ceva. Mihai Viteazul? Pai, asta nu e ala pe care-l iubeste Jiji? Stefan cel Mare? O, da, o fi fost vreun nenea care si-a luat numele dupa numele strazii pe care se afla clubul Dinamo.

Ideea care e? Nu-s in masura sa critic sau sa laud aceste personalitati care, prin realizarile lor, sunt deasupra timpului, asezate pe un piedestal ce in veci nu credeam ca se va clatina. Iete, minune. Nu numai ca se clatina ci, e si in pericol de disparitie din mentalul colectiv. Pentru ca, asa cum ziceam si in postul anterior, lucrurile si persoanele sunt importante atata timp cat vrem noi. Nu acum, nu peste 10 ani, dar peste 100? Daca acum ne aduce aminte de oamenii astia, ce zic eu oameni, de semi-zeii astia, ajunsi la acest statut prin munca si prin realizarile lor, numai printr-o stire scurta de la tv cu ocazia nasterii sau mortii lor, apai copiii copiilor copiilor nostri?

Mai, dar pana la urma nici nu merita, acuma serios. Avem flacari violete, avem politicieni de tocat, avem curve de paparationat, avem pitiponci de mediatizat, avem…Ce ne mai trebe niste unii care e deja morti? Sa se multumeasca ca-i pomenim, asa apatic, de ziua lor si atunci cand au trecut in nefiinta. Si, asa ca suntem noi cu obraz, ii mai pomenim si cand greseste unul la bac, sau vreun subiect la tezele unice, sau in alte situatii caterinchioase legate de cultura. Cultura cui?

P.S1 : Atat! Acuma, ia, gata, hai sa ne mai parapsihologim nitel. Nu inainte de a asculta cantecelul asta, vazut pe twitter, regret acum ca nu mai stiu cine a dat twitt-ul ca dadeam link. Mie-mi place aceasta interpretare care, parca ma si rascoleste nitel. Bine, asta daca ascult cu volumul la maxim, asa cum fac de obicei.

P.S2 : Multumesc…

P.S3 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste

Am vrut sa fie un post un pic altfel. Sa vorbesc  despre simtirile noastre, despre trairile noastre, despre ce inseamna sa fii roman, despre noi, despre voi, despre tine, despre mine. Am vrut sa inglobez in acest post imnul Romaniei. Mi-am dat seama ca am sa ii bulversez oleaca pe dementii care nu stiu ce hit mai e si ala. Decat sa il incurce cu vreo manea cantata pe sistem si fara numar, mai bine, lasa tu imnul in pace! Am vrut sa fac un post clasic de “La multi ani!”, dar mi s-a parut prea obisnuit, prea clasic, prea fara de capacitatea de a transmite. Am vrut sa aduc aminte de “Marea Unire”, dar de ce? Oricum suntem dezbinati de ceea ce ne uneste. Am vrut sa-i cert pe cei care se rusineaza de patria lor, pe cei care iau in deradere numele, valorile, comorile si demnitatea Romaniei. Dar, de ce? Unii dintre ei au dreptate. Asa am ajuns : Acum nu rade numai strainul de noi, am ajuns sa radem si noi de noi. Ceea ce uita aceia care incearca, prin aceasta atitudine, sa se dezica de tot ce-i rau in romani si in Romania, este ca nu sunt capabili sa se dezica, nu au cum, ei traind in aceeasi mocirla amestecata cu miere, ca si noi.  Am vrut sa zic ceva de “Revolutie”, am avut o zvacnire de orgoliu-sunt tanar, la revolutie au murit tineri ca eu sa pot scrie acum pe blog despre tot si toate, trebuie sa ma bucur de ziua nationala si pentru cei care nu mai sunt-degeaba! Am deschis televizorul si avantul primit de la trecut, de altfel, datator de sperante, mi-a disparut. Daca nu era televizorul, era netul sau gasca de la bloc sau puhoiul de oameni de pe strazi, din baruri, din hypermarket, din familie, eram eu. Cineva trebuia sa strice momentul. De ce? Pentru ca toti suntem, mai mult sau mai putin, contaminati. Am vrut sa aduc aminte de poezia lui Eminescu al carei titlu l-am imprumutat pentru a da nume postului. Zambind amar mi-am dat seama ca nu ar avea niciun sens, gandurile bune ale marelui poet sunt de prisos, nu mai sunt de actualitate. Cine, oare, s-ar mai putea identifica cu mesajul transmis in poezie? Cine mai poate varsa vreo lacrima cinstita pentru tara, cine, oare, mai poate sa zica : “da!” , fara ezitare, unei chemari de urgenta in vederea apararii tarii, cine este roman bun si cine nu ?

Am vrut… Un verb cu o tenta visatoare, prea putina actiune, prea multa dorinta, prea multe vorbe, prea putine fapte. Nu mai prea avem ceea ce ne trebuie si, totusi, vrem…Dar, ce vrem? Vrem speranta? Vrem inca o sansa? Vrem binele cand nu stim inca sa depasim raul? E frumos si…e pacat…Sa depasim momentul sau sa ajungem la Judecata de Apoi, fie ea si pe pamant ori in Ceruri, la fel de nepregatiti, la fel de neputinciosi…si, singurul lucru pe care l-am putea spune in apararea noastra ar fi ca…Am vrut…

P.S1 : La multi ani Romaniei, romanilor si tuturor celor care iubesc aceasta tara…

P.S2 : Multumesc…

P.S3 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste