Achilianu

Tinerii au probleme.Si asta nu e de ieri sau de azi, e dintotdeauna. Partintii nostri au avut probleme atunci cand erau tineri, bunicii si, in general, asa ca sa rezum, orice fiinta teribila pe care o numim om.De cele mai multe ori acele probleme nu vizau plata facturilor, asigurarea hranei si/sau cresterea copiilor. Dupa cum se vede, nu ma refer la tinerii care au decis/s-a intamplat sa fie parinti. Pentru ca atunci cand apare un copil, hai sa recunoastem, totul se complica. Pozitivul situatiei fiind, de cele mai multe ori, peste negativul ei.

Da, tinerii au probleme. In dragoste, la scoala, in societate. Toate problemele lor, zic eu, pornesc, si nu-i de mirare, de la “inadaptabilitatea”  cu care ii inzestreaza familia si societatea. Ca in orice alta activitate croitoriceasca, caci asa-i si cu formarea tinerilor, se lucreaza cu materialul clientului. Evident ca daca nebunelul e nebunel, e mai dificil, dar nu imposibil. Insa, de cele mai multe ori, atat familia cat si societatea renunta la a mai investi timp, iubire si bani in odrasla. Astia, zice eu, sunt eternii inadaptati. Lucruri extrem de teribile se pot intampla daca un astfel de tanar nu are forta interioara pentru a repara ceea ce atat familia cat si societatea ori n-au vrut, ori n-au putut sa repare. Sau sa construiasca.

La noi, in Romania, este de inteles. Avem parinti si bunici care au trait in comunism, oameni, de cele mai multe ori, buni. Dar, oameni care au ei insisi probleme. Oameni care nu au scoala vietii in ale educarii tinerilor. Nu toti, evident. Eu nu incerc sa generalizez in posturile mele, pentru ca, de cele mai multe ori, vorbesc despre oameni si oamenii, cred eu, nu au cum sa fie catalogati, nu au cum sa fie analizati toti la comun. Poate si pentru ca asemanarile dintre oameni produc si deosebiri.

Nu, nu e vina lor. Sau e. Stiti ce, nici nu mai conteaza. Aceasta este situatia si decat sa ne irosim timpul cu ceea ce ar fi putut sa fie, asa cum de multe ori facem, mai bine traim in prezent pentru a incerca sa cladim un viitor, nu? Dar, nici in alta parte nu e mai bine. Da, acolo lumea e mai expusa la chestiunile sensibile, profesorul meu de matematica le-ar numi chichite, chestiuni care pot genera frumos, dar de cele mai multe ori genereaza urat. Ma refer la ce gandesc, ce simt si ce vor tinerii. Daca, de exemplu, nu le faci educatie sexuala, ca tot e un subiect tabu, dar ei sunt inconjurati de bunaciuni, la ce crezi ca se vor gandi? Daca nu le explici ca dupa o deziluzie in dragoste ei au castigat mai mult decat au pierdut, ce crezi ca se poate intampla? Au castigat experienta de viata, oricat de lame suna. Daca nu le explici de ce nu le poti cumpara lucrurile la care ei ravnesc, ce crezi, o sa incerce sa le obtina prin orice mijolace sau o sa te creada pe cuvant?

Dar, asa cum se obisnuieste, renuntam sa mai luptam pentru ceva la care stim ca nu ne pricepem. Ma refer la familie si la societate. Exista si rea vointa, exista si nepasare. Poate ca am sa revin la subiect si cu alta ocazie pentru ca este un subiect dificil, greu de abordat, dar un subiect care ma intereseaza.

P.S1 :  Multumesc…

P.S2 Lucrurile si persoanele au importanta atata timp cat noi le dam importanta, nu?

P.S3 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste

Omule, nu fi prost! Nu fura! Intreaba inainte de a copia © Achilianu

Ma gandeam zilele astea la dragoste. La partea ei mai ipocrita-dragostea la prima vedere. Ca sa sintetizez, pentru ca as putea sa ma intind de nu va vine sa credeti, cred ca dragostea la prima vedere nu este decat ceva foarte lame. Nu exista asa ceva. Este vorba doar de atractie fizica si atat. Ipocrizia vine apoi si se reflecta foarte bine in raspunsurile la intrebarea : “Ce ti-a placut cel mai mult la persoana iubita, atunci cand ati inceput relatia?”. De fapt, exista numai un raspuns care ia mai multe forme : “Mi-a placut sufletul ei”. Ba, ma lasi! Nu, ti-au placut formele ei si atat! N-am vazut pe nimeni care sa aleaga “ultima stramba din mii de fiinte si sa spuna la totii: ca ii place modu in care scuipa seminte”(Parazitii-Rau sau bun). Nu, toti umbla dupa bunaciuni. A, ca nu se aleg cu bunaciuni, asta-i alta treaba.

Lucruri de genul asta nu fac cinste nici baiatului si nici fetei. E doar atractie fizica, hormonasii se joaca in stilul lor haotic. Dar nu, noi trebuie sa transformam totul in ceva mistic, trebuie sa acordam credit destinului, trebuie sa ne inconjuram de acel “it was magic”. Nu, nu, nu, e doar ceva fizic. Adica, la inceput, tu vrei sa fie ceva fizic. Daca ai noroc(nu stiu cum sa ii zic), prosteala asta cu “dragoste la prima vedere” se transforma in dragoste adevarata, daca nu…nu!

Sunt rau si, poate ca o sa imi ziceti asta, dar asa vad eu lucrurile : O vezi/il vezi. Ce vezi? Normal, corpul! Nu-i vezi sufletul, nu-i vezi inima buna si calda, nu-i vezi spiritul…Nu, nu, nu, ii vezi corpul…E simplu : Te atrage sau nu? E matematic, daca te atrage mergi mai departe pe ramura DA, daca nu te atrage, mergi pe ramura NU…

Nu stiu cum sunteti voi, dar eu cand aud “Oh, a fost magic, a fost dragoste la prima vedere…” ma ia bataiala! E aproape la fel de lame ca si “da, suntem speciali, unici si perfecti in imperfectiunea noastra”-lucru care poate-i adevarat, dar cu siguranta e foarte gretos, nefolositor si, se pare, este folosit ca alibi atunci cand o dam in bara.

Am un amic care s-a indragostit la prima vedere de vreo 10 ori in 3 ani. Mi-a zis ca a fost magic de fiecare data. Pentru ca mereu zicea ca e pe bune, ca si-a gasit iubirea vietii, ca o sa o duca la altar…Ghici ce : Saptamana trecuta s-a indragostit iarasi…da, tot la prima vedere…

P.S1 :  Multumesc…

P.S2 : Lucrurile si persoanele au importanta atata timp cat noi le dam importanta!

P.S3 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste

Omule, nu fi prost! Nu fura! Intreaba inainte de a copia © Achilianu

Nu, nu m-am transformat peste noapte intr-o minte sclipitoare a decoratiunilor interioare sau exterioare. Desi, minte sclipitoare era una din poreclele din copilarie. Da, atunci cand mergeam la olimpiadele de matematica. Dar, asta este o alta poveste…

Si, totusi, interiorul si exteriorul unei case, ca si concept, ca si utilizare, ca si putere de impresie, nu difera mult de interiorul, respectiv exteriorul unei persoane. Sau, cel putin, asa cred. Nu, nu am tras pe nas toba si caltabos, nici nu mi-am bagat in vene salata de boeuf , cat despre ceafa de porc, ei bine, stati linistiti ca nu mi-am indesat-o nicaieri. Acum ca ne-am dat seama ca nu am innebunit, hai sa vedem de ce am asemanat eu sanii unei femei, de exemplu, cu partea din fata a unei case.

Totul a pornit de la cocalarismul si pitiponcismul expresiei : “O iubesc pentru ce are in interior, nu ma intereseaza cum arata la exterior” sau “Vai, nu, nu-l iubesc pentru bani sau pentru ca m-a scos din rahatul in care traiam, eu vad ceva mai mult la el, il vad asa cum este, ii vad interiorul”…Ati inteles, nu? Interior, exterior…

Acum vine partea deontologica : Ba, ma lasi? Ca sa ajungi sa cunosti pe cineva iti ia mult timp, asta daca acea persoana este dornica sa se deschida in fata ta, pentru ca, chiar daca nu admitem, fiecare dintre noi are lucruri ascunse(ganduri, idei, opinii, fapte, experiente, reactii la ceva,etc) si fiecaruia ii este greu sa le impartaseasca cuiva. Si, totusi, lumea afirma ca iubeste interiorul. Cliseu sau nu, rostirea sa ar trebui sa impuna respect…dar, nu, nu mai impune…si-a pierdut din valoare si, asta, datorita celor care nu stiu sa il foloseasca cand si cu cine trebuie. Pacat…

As avea 2 intrebari pentru cei care nu stiu sau nu vor sa invete sa foloseasca corect clisee de genul pentru a-si exprima sentimentele :

Daca iti place atat de mult interiorul, intreaba-te daca ai putea sa traiesti toata viata cu un paralizat de la brau in jos. Sunt sigur ca si acei oameni au un interior frumos si ca sunt capabile de sentimente asemanatoare cu ale tale. Intrebarea este valabila si pentru baeti.

Daca zici ca iti place atat de mult interiorul, de ce nu te-ai cuplat cu una urata, proasta, fara implanturi, etc ? Si aia prostuta, poate chiar idioata, e capabila de sentimente. Cine stie, poate te potriveai mai bine cu ea(el, pentru ca e valabil si pentru baeti).

Ar mai fi si categoria aia, profitorii, da, aia care au un unic scop-sa le fie bine/sa isi creeze o pozitie in societate/sa aiba de toate/etc…astea toate se rezuma, dupa parerea lor, la bani. Ei bine, si astia, daca va vine sa credeti, sunt capabili sa se foloseasca de sintagme gen interior/exterior pentru a-si masca adevaratele intentii. Astia nici nu merita atentia mea sau a voastra.

Subiectul este destul de vast si implica multe contraste si, poate si de aceea, am sa mai revin, candva, la el. Cert e ca pentru a ajunge sa iubesti interiorul trebuie, inevitabil, sa te lovesti de exterior. Exterior pe care, de cele mai multe ori, trebuie sa-l placi pentru a te convinge ca vrei sa continui sa descoperi adevarata persoana, adica interiorul. Sigur, exista si exceptii, dar alea tin ori de ochiul critic al unei persoane, ochi care se foarmeaza tarziu si foarte greu, ori de intamplare/sansa/noroc/destin…Asemanarea cu casa este poate improprie, dar asa cum intri in unele case pentru a le vedea interiorul, asa intri si in viata cuiva. De cele mai multe ori, poate si din vina ta, vezi numai exteriorul sau, altfel spus, stai in fata casei fara sa poti sa vezi ce-i inauntru…

P.S1 : Multumesc…

P.S2 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste

Omule, nu fi prost! Nu fura! Intreaba inainte de a copia © Achilianu

Am vrut sa fie un post un pic altfel. Sa vorbesc  despre simtirile noastre, despre trairile noastre, despre ce inseamna sa fii roman, despre noi, despre voi, despre tine, despre mine. Am vrut sa inglobez in acest post imnul Romaniei. Mi-am dat seama ca am sa ii bulversez oleaca pe dementii care nu stiu ce hit mai e si ala. Decat sa il incurce cu vreo manea cantata pe sistem si fara numar, mai bine, lasa tu imnul in pace! Am vrut sa fac un post clasic de “La multi ani!”, dar mi s-a parut prea obisnuit, prea clasic, prea fara de capacitatea de a transmite. Am vrut sa aduc aminte de “Marea Unire”, dar de ce? Oricum suntem dezbinati de ceea ce ne uneste. Am vrut sa-i cert pe cei care se rusineaza de patria lor, pe cei care iau in deradere numele, valorile, comorile si demnitatea Romaniei. Dar, de ce? Unii dintre ei au dreptate. Asa am ajuns : Acum nu rade numai strainul de noi, am ajuns sa radem si noi de noi. Ceea ce uita aceia care incearca, prin aceasta atitudine, sa se dezica de tot ce-i rau in romani si in Romania, este ca nu sunt capabili sa se dezica, nu au cum, ei traind in aceeasi mocirla amestecata cu miere, ca si noi.  Am vrut sa zic ceva de “Revolutie”, am avut o zvacnire de orgoliu-sunt tanar, la revolutie au murit tineri ca eu sa pot scrie acum pe blog despre tot si toate, trebuie sa ma bucur de ziua nationala si pentru cei care nu mai sunt-degeaba! Am deschis televizorul si avantul primit de la trecut, de altfel, datator de sperante, mi-a disparut. Daca nu era televizorul, era netul sau gasca de la bloc sau puhoiul de oameni de pe strazi, din baruri, din hypermarket, din familie, eram eu. Cineva trebuia sa strice momentul. De ce? Pentru ca toti suntem, mai mult sau mai putin, contaminati. Am vrut sa aduc aminte de poezia lui Eminescu al carei titlu l-am imprumutat pentru a da nume postului. Zambind amar mi-am dat seama ca nu ar avea niciun sens, gandurile bune ale marelui poet sunt de prisos, nu mai sunt de actualitate. Cine, oare, s-ar mai putea identifica cu mesajul transmis in poezie? Cine mai poate varsa vreo lacrima cinstita pentru tara, cine, oare, mai poate sa zica : “da!” , fara ezitare, unei chemari de urgenta in vederea apararii tarii, cine este roman bun si cine nu ?

Am vrut… Un verb cu o tenta visatoare, prea putina actiune, prea multa dorinta, prea multe vorbe, prea putine fapte. Nu mai prea avem ceea ce ne trebuie si, totusi, vrem…Dar, ce vrem? Vrem speranta? Vrem inca o sansa? Vrem binele cand nu stim inca sa depasim raul? E frumos si…e pacat…Sa depasim momentul sau sa ajungem la Judecata de Apoi, fie ea si pe pamant ori in Ceruri, la fel de nepregatiti, la fel de neputinciosi…si, singurul lucru pe care l-am putea spune in apararea noastra ar fi ca…Am vrut…

P.S1 : La multi ani Romaniei, romanilor si tuturor celor care iubesc aceasta tara…

P.S2 : Multumesc…

P.S3 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste

Omule, nu fi prost! Nu fura! Intreaba inainte de a copia © Achilianu

Spune-i(daca ai cui) in fiecare zi(daca ai timp) te iubesc(daca asa simti) , nu fa asta pentru ca zic eu(desi ar trebui sa ma asculti), nu pentru ca ea/el ti-a zis-o(daca da si tu nu o/il iubesti paraseste-o/l, ca daca nu…devine periculos) , nu pentru ca e misto(aici ai fi doar bou/vaca) , ci pentru ca o simti(ca daca nu ori dai peste vreo/vreun obsedata/obsedat si ai pus-o de-o casatorie) , pentru ca asa e normal(aici gresesc si eu, nimic nu e normal, nici nu e frumos sa fie) si pentru ca asa te simti si tu mai bine (macar iti cheltuie persoana iubita banii; macar speli/calci/faci curat dupa persoana iubita) si, ghici ce! Esti si rasplatit/a pentru acest lucru. Nu mereu cu milioane de euro, nu mereu cu masini si case de lux…dar, cateodata, numai cateodata, daca ai noroc, daca ai mare noroc, primesti un raspuns identic…

P.S1 : Acest post nu este o declaratie de dragoste. Deloc! Nu! Nu e. Ma credeti, nu? Va rog, credeti-ma… E doar un sfat pe care il dadeam pe MIRC acum vreo 8-10 ani, pe cand eram doctor_love. apoi mi-am dat seama ca avand un astfel de nick…cam nasol sa combini ceva

P.S2 : Multumesc…

P.S3 : Sanatate cititorului si atat…cel care nu citeste si asa e un insensibil…

Omule, nu fi prost! Nu fura! Intreaba inainte de a copia © Achilianu