Achilianu

Pe blog

Îmi place un lucru extraordinar de mult. Îmi place faptul că, de când facebook a introdus butonul de “like”, eu nu primesc like-uri de pomana. Nu mi-am propus, nici nu-mi doresc. Până la urmă, niciun like dat de-a-n boulea nu folosește nimănui: nici blogger-ului, nici persoanei care like-uiește, nici vizitatorilor care pot sau nu să fie impresionați de numărul de like-uri pe care un post le-a primit. Deci, nimănui! Militez pentru un lucru, zic eu, de bun simț: Dă-le unlike celor care dau like-uri de pomană!!!

Pe Facebook

Nu există nimic mai dezgustător pe net, decât un om(să-i spunem așa) care dă like-uri pentru a le primi înapoi. Sau, ba da, există: Popândăii care participă la concursuri, și care, din rațiuni înțelese numai de ei, consideră necesar să-i streseze pe ceilalți, cerând like-uri. Sigur că persoana în cauză își ia un unfriend cât ea de mare, dar parcă nu e de ajuns. Ok, eu mă scap de imbecil/ă, urmează ca și alții să se scape, dar…

Gunoiul ăsta informațional, care este internetul, înghite – pe nemestecate – orice. Ce-i drept, prin imundele șiroaie de deșeuri găsești și biti de calitate, dar e greu și trebuie să sapi destul de adânc…

P.S1: Dă-le unlike celor care dau like-uri de pomană!!!

P.S2: Cam atat! 

P.S3 : Multumesc…

P.S4 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste…

Oamenii sunt viciati pe viata… de viata.

Pur si simplu, m-am saturat. Nu mai gasesc resurse interioare ori motivatii exterioare pentru a ma mai indigna. Nici pentru a mai protesta in vreun fel. Nici macar pentru a sesiza acordurile fine ale oamenilor adevarati, ale oamenilor care merita. Ar fi acest lucru necesar? Desigur. Dar nu e deloc profitabil. Nu in sensul de beneficii pe termen scurt, care-s facile si trecatoare, ci, dimpotriva, pe termen lung. Poate si pentru ca minoritatea, de cele mai multe ori, nu coteaza. Apai sa-i mai ceri reusita intr-o lupta pierduta din start.

Daca ar fi sa gasesc un singur cuvant care sa exprime starea de fapt a oamenilor in general si, din considerente mioritice, a romanilor in special, acela ar fi: twisted. Eu asa ii vad, asa ii percep si, cred eu, nu ma insel.

Toti suferim de aceeasi boala care ne duce intr-o stare de betie cretinoida sau de falsa impresie asupra lucrurilor care ni se cuvin. Caci, nu-i asa, nu ni se cuvine nimic. Nici macar viata. Nu ar fi normal. Falsa impresie n-ar fi tocmai o problema, daca nu ne-am aduce – inevitabil – problemele in spatiul public. Insa, din pacate, suntem un izvor de probleme, un adevarat generator de actiuni si reactiuni.

Daca ai fi izolat, n-ar fi nicio problema. Fiecare doarme asa cum isi asterne, nu? Insa, orice actiune, gand ori tentativa de-a noastra ii afecteaza si pe ceilalti. Si, pana la urma, de ce ar fi ceilalti vinovati de alegerile noastre, in conditiile in care se presupune ca totul tine de liberul arbitru, de posibilitatea de a alege?

Cred ca un singur lucru ne mai mana – inca – in lupta. Un lucru facut, uneori voit, alteori din inertie, dar un lucru devastator, atat pentru noi, cat si pentru ceilalti: Suflatul mucilor in public.

De aceea exista criminali, violatori, ori hoti. De aceea exista oameni nemultumiti, oameni care-si doresc putere, averi ori alte lucruri… efemere. Lucruri pentru care sunt capabili de gesturi necugetate, meschine si chiar apocaliptice. De aceea exista, ca-ti vine sau nu sa crezi, bloguri. Si, la dracu, de aceea exista… orice!

P.S1: Cearta dintre Oana si Pepe? – suflatul mucilor in public. Dorinta unui cetatean de a fi reales presedinte, dorinta pentru care a cam sacrificat viitorul catorva generatii, prin “vanzarea” tarii mai marilor Europei? - suflatul mucilor in public. Aspiratiile de ministru ale unei curve de duzina care, spre norocul ei, s-a combinat cu cine trebuie? - suflatul mucilor in public. Certurile din online care au la baza masurarea e-penisului? - suflatul mucilor in public. Chilotarelile desantate de la tv ori penetrantele emisiuni “nepartinitoare”? - suflatul mucilor in public.

P.S2: Aceste ucruri, din pacate, ne golesc de continut, ne brutalizeaza, ne sug si ultima farama de divinitate din noi. Si da, e trist…

P.S3 : Multumesc…

P.S4 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste…

Scurta introducere – din sociologie.

Sunt doua feluri de cunoastere: cea comuna si cea stiintifica. Cei mai multi oameni isi ghideaza viata, inteleg fenomenele ei, si le explica pe baza acelei cunoasteri comune. Sistemul este simplu: cum a vazut el(omul), cum a inteles el, cum a auzit el. Asa intelege si percepe un om – sa-i zicem – obisnuit viata si ipostazele ei.

Un om care are o cunoastere stiintifica este… un pic mai rafinat, nu sare imediat sa catalogheze persoane, actiuni si situatii. Nu, un astfel de om analizeaza si, mai exact, nu cade in patima pulimii, adica a obisnuitului.

Un astfel de om nu este

1. Subiectiv – cu rezervele de rigoare, evident!

“Pe cine votati la Roblogfest? Pe ala, nu?” – misto treaba asta cu lobby-ul facut pentru diversi. Sigur, e la liber, dar aia care n-au “prieteni” care sa-i promoveze… aia ce fac? Aham! egalitate, dar nu pentru catei!!!

2. Nu supraestimeaza (suprageneralizeaza)

“Pentru ca ala i-a facut p-aia, atunci toti jurnalistii sunt niste ciorditori, prosti si cretini!”

3. Nu sufera de falsul consens

“Daca a te face cunoscut in blogosfera inseamna a te certa cu “cei mari” sau a comenta pe blogurile lor, atunci aia o sa fac si eu!” – multi considera asta, dar: 1. Ei abia asteapta asta, poate si pentru “a se rade” de inca un alt “mic bloggeras” si, astfel, le dai apa la moara. si 2. Comentatul pe blogurile cu multi unici iti poate aduce, in prima instanta, niste vizitatori in plus, dar, pe termen lung, tot nu castigi. Aia vin sa vada continut si daca nu ai…?! A, si da, tot “alora mari” le faci bine: Ii comentezi, deci te pun la socoteala unicilor/zi – inca un alt cartof

4. Nu ii lipseste precizia, nu sufera de efectul incadrarii si nici de cel al ancorarii

Oamenii – ca vor sau nu – cert e ca se raporteaza la alti oameni. Multi, cei mai multi, se raporteaza la oameni care nu merita, care nu au nimic de valoare(in afar’ de tupeu!), care emit pretentii, dar care – in esenta – sunt goliti de continut(de ei insisi, de de viata, de… natura). Si da, e trist.

P.S1: Am facut postul asta care, zic eu, se aplica la foarte multi(poate prea multi!) oameni. Si, pentru ca suntem pe net, cred ca postul asta se aplica la foarte multi bloggeri. Multi. Vai, cat de multi. Tot ce trebuie sa faci e sa te uti pe net-ul romanesc si sa-i lasi sa se “legitimeze” singuri. Sau, na, sa semnalizeze. Si e trist, pentru ca cica se vrea “codul deontologic al bloggerilor”. Pai da, dar ca sa joci fotbal nu iti trebuie… oamenii… si minge? Asa si treaba asta cu legitimitatea atat de necesara multor bloggeri care, din pacate, au doar o cunoastere comuna.

P.S2 : Multumesc…

P.S3 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste…

Recunosc ca multe lucruri ma depases, desigur doar pentru ca le las. Insa, pe asta cu spamul pe bloguri n-am inteles-o deloc!

Ai wordpress-ul instalat, mai ai si o bucata de akismet, care, intre noi fie vorba, s-a pus pe treaba si face update-uri dese, mai ai, pe deasupra, si un blogger care, daca-i constiincios, verifica comment-urile de pe blogul personal. Si, atunci, de ce?

“Va asteptam pe site-ul X”, “intra aici, poate gasesti ceea ce vrei”, plus o multitudine de alte shit-uri pe care nu stau acum sa le scriu, mai ales, ca unele sunt si in alta limba.

Sigur, inteleg principiul “inception” , pe care funcioneaza spamangiul, anume ala prin care se presupune ca in creierasul turmentat al celui care este spamat ramane link-ul respectiv. Bun, chiar daca ramane… o singura data o sa intre, apoi da “X” si gata! Asta daca chiar intra! Multi, printre care ma numar si eu, dau “empty spam” si gata!! Pe sistemul, evident, ia d-aci!

P.S1: Deci, care-i smenul ca, se pare, imi scapa…

P.S2: Cam atat! 

P.S3 : Multumesc…

P.S4 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste…

Afirm de multe ori ca-s genial(colegii si prietenii stie ). Dar nu e deloc asa. Deloc. Eh, ma alint si eu! Sunt la inceput si o stiu. Sunt multi, foarte multi, prea multi peste mine… in astea ale scrisului. Ma chinui, incerc sa-mi canalizez creierasul sa scoata si el ceva demn de apelativul ala(Stapanul Cuvintelor), pe care l-am inventat intr-o nemernicie fara de margini, dar nu-mi iese. Deloc. Insa, stiu sa-i apreciez corect(zic eu ) pe ceilalti.

Ce bloggeri mari? Cine, mai, aia? Cum dracu sa fie aia bloggeri mari cand nu scriu deloc genial. Si da, exista bloggeri geniali(aia care scriu… divin), bloggeri cunoscuti(numiti atipic mari, dar asa a fost si asa ramane, al caror singur merit e  ala de a fi perseverat in asta cu blogging-ul) si bloggeri incepatori(numiti atipic mici. din cate am vazut, unii chiar au talent si pot urca in categorie ).

Eu nu sunt blogger. Nici genial, nici mare, nici mic. Nu sunt… adicaaaaa, nu vreau sa fiu blogger in tara unde, cu atata mandrie nejustificata, unii se autobrenduiesc asa: Dumnezeii blogosferei,  Datatorii de Lumina, Sorii etc. Sunt doar unul din multime care scrijeleste pe o hartie 2.0. Atat. Asta-i moda acum si asta fac. Mai bine sau mai rau. Fiind un miserupist cred ca se subintelege ca… mi se cam rupe, nu? Cand se va termina toata shmenozeala asta o sa trec la altceva. Bine, de terminat nu o sa se termine pentru ca si ziarele migreaza in online si o sa se altoiasca cu blogurile dand nastere unui monstru, dar ziceam ca in eventualitatea disparitiei blogurilor n-am sa ma pun pe plans. Nici dependent de blog nu sunt, cum nici nu-s de facebook sau twitter.

Cine-s aia geniali?

Sigur, e parerea mea, deci e, prin definitie, subiectiva, dar e a mea si asta e :

Gabriela, Oana, Lucia, Lilick, Ioan Usca Lisandru.

P.S1: Nu doresc sa judec pe nimeni, doar am fost sincer. N-am facut discriminari, deci n-ar trebui sa se simta cineva. Doar ca… ma cutremur de fiecare data cand ii citesc pe mai sus-numitii. Si da, e chiar misto sa fii contemporan cu ei. Si nu, nu e in avantajul meu(sau al tau) sa zic ca si eu am blog si ca si eu scriu. Hmmmnuuuuuuuuu, deloc! Si da, e foarte greu sa ii comentezi… cu ce dracu sa-l mai completezi pe un geniu? Sa-l lauzi? Parca il murdaresti cu laudele tale…

P.S2 : Multumesc…

P.S3 : Lucrurile si persoanele au importanta atata timp cat noi le dam importanta, nu?

P.S4 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste

Daca ar fi sa fac tipul asta de post zilnic, cu siguranta as avea ce posta Si da, post in care se regasesc doar cateva dintre miile de posturi pe care le-am citit, care m-au impresionat…

La multi ani Teo Negura!

Oana a rescris “o scrisoare pierduta“. Sublim!

Ionut se lauda cu banii pe care-i castiga de la Polimedia.us/fain. Deci, e pe bune!

Daca nici asta nu te indeamna la citit…

Facebook e instrumentul nostru, si nu invers Da, exact asa!

BRE…

Vania e mare afacerist!

Despre imbecili…

“Orice zi fara comentarii pe blog e o zi pierduta.”

Asta zic si eu…mereu!

Mai aproape de fericire

Sunt doar un visator lucid. Nimic mai mult

Noiembrie. Portile iernii…

Arme la liber, pe net

Eh, de aceea il mai citesc, uneori, pe chinezu

Despre fotbalul adevarat

P.S1 : Multumesc…

P.S2 : Lucrurile si persoanele au importanta atata timp cat noi le dam importanta, nu?

P.S3 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste